A început tămbălăul. Semn că s-a intrat în linie dreaptă în campania prezidențială. Aproape sărind peste europarlamentare. Și ce vedem? Că unul dintre protagoniști a fost luat la țintă. Dacian Cioloș. Nu-i plâng de milă. Cu atât mai mult cu individul este o reîncarnare a Securității vechi și noi. A ambelor. Tot ce poate fi mai rău. Dar faptul e fapt. Nu întâmplător devine țintă.
De circa un an de zile, sociologii analiști susțin în mod consecvent faptul că Dacian Cioloș ar fi un produs al unor laboratoare sofisticate, livrate opiniei publice interne în scopul de a participa cu succes în campania prezidențială. Mult timp, nu s-a știut nici măcar ce partid reprezintă. Nici astăzi numele partidului în fruntea căruia s-a pus nu este prea cunoscut opiniei publice. Și, totuși, în sondaje dă bine. Și el, și obscurul partid. Numit PLUS.
Alergând de mult timp de unul singur pe întreg terenul de joc, Klaus Iohannis, susținut de PNL, nu pare un candidat viabil, în ciuda faptului că, aflându-se sub un mandat prezidențial, beneficiază de o vizibilitate maximă. Deși pozează în campionul absolut al opoziției, el nu este totuși asumat decât de un electorat instabil, care reprezintă o parte a fostului electorat PNL, căruia i se adaugă o parte a fostului electorat PDL. În plus, Klaus Iohannis s-a lipit ca timbrul de scrisoare de cancelarul Angela Merkel. Un om politic expirat. Care, în curând, urmează să predea ștafeta. Deși conduce cu o mână de fier Uniunea Europeană, această doamnă nu se bucură de prea multă simpatie în rândul statelor membre. Popularii europeni, vechea și noua aripă a acestora, l-ar prefera pe Dacian Cioloș. Un personaj livrat Uniunii Europene de Securitatea de la București, filtrat apoi o perioadă apreciabilă de timp în laboratoarele politice UE. Unde a servit cu abnegație cauza. Detașându-se vizibil de România și de interesele acestui stat cu uriaș potențial agricol. Așa se face că, împins de la spate atât de factorul intern, cât și de factorul extern, Dacian Cioloș a început să se profileze în postura de candidat prezidenițial.
Și, pe neașteptate, este lovit năprasnic. Dacă Cioloș s-ar fi pus în fruntea unei mișcări tip „Vatra românească”, din care de altfel a și făcut parte, sau a unui partid gen România Mare, nu ar fi fost nicio problemă. Imaginea sa nu ar fi putut fi lezată de legăturile mult prea strânse cu vechea și cu noua Securitate. Dimpotrivă, ar fi beneficiat nu numai de susținerea sistemului, de care de altfel beneficiază și în prezent, dar și de un bazin electoral de felul celui care l-a adus pe Corneliu Vadim Tudor în turul doi al alegerilor prezidențiale. Problema lui Cioloș este însă că el încearcă să se pună în fruntea unei mișcări, care, cel puțin formal, refuză o colaborare cu Securitatea. Pe acești fani ai săi, ultimele dezvăluiri i-au debusolat.
De fapt, despre ce este vorba? Să se reducă totul la faptul că Dacian Cioloș ar fi nepotul Vulpii? A faimosului generul Virgil Ardelean? Cel care a condus mulți ani serviciul secret al Ministerului de Interne, edificându-l ca una dintre cele mai redutabile poliții politice din România? Evident, nimeni nu-i poate bate obrazul unei persoane, pentru simplul fapt că este rudă apropiată cu altă persoană. Problema e ce a făcut Virgil Ardelean pentru Dacian Cioloș, ce face el și în prezent și cum se raportează Dacian Cioloș la Virgil Ardelean și la Securitate?
Foarte pe scurt, reamintesc faptul că, de dragul lui Dacian Cioloș, pentru a-i netezi acestuia drumul în carieră, Vulpea a antrenat un întreg serviciu secret pentru a compromite public un ministru al Agriculturii și pentru a-l arunca, nevinovat, după gratii. Este un detaliu cel puțin scabros modul în care la ordinul Vulpii, „Doi și-un sfert” a filmat o întâlnire pe terasa unui restaurant a lui Traian Remeș cu Ioan Mureșan, maniera în care în laboratoarele lui „Doi și-un sfert” au fost asamblate secvențele de film, ca să nu mai vorbim de modul la fel de abject în care imaginile au fost plasate prin intermediul unui ofițer acoperit din presă televiziunii române. După care cei doi au fost executați iar Dacian Cioloș a avut cale liberă pentru Ministerul Agriculturii. Pasul următor, realizat tot cu sprijinul generalului Virgin Ardelean, în colaborare cu alți oameni din sistem și cu președintele de atunci, Traian Băsescu, a fost plasarea lui Cioloș pe orbita Uniunii Europene. După care ștafeta a fost preluată de demnitarii UE și de serviciul secret francez. Și unii și alții fiind interesați de un comisar european, care ar fi trebuit să provină din Europa de Est, dar cu condiția de a fi fidel Europei de Vest. Și, în special Franței, interesată să mențină în continuare la nivelul UE monpolul pe agricultură.
Și, pentru a încheia această paranteză despre unchiul Virgil Ardelean, vom mai consemna că tot el, jucând politic permanent la mai multe capete, este nașul faimosului grup de la Cluj, care a produs personaje ca George Maior, ca Vasile Dâncu, ca Ioan Rus, ca să nu mai amintim de mulți alții. Desigur, Vulpea nu este singura filiație a lui Cioloș cu Securitatea. Celelate sau o parte din celelalte au ieșit zilele trecute la iveală.
Acum #Rezist, care îl susține pe Cioloș, trebuie să aleagă. Ce face? Își îndreaptă interesul către „oameni noi”, așa cum a anunțat și a repetat insistent? Dacă da, trebuie să renunțe cu desăvârșire la Dacian Cioloș. Și la întreg grupul pretorian care-l înconjoară. În cealaltă ipoteză, soluția e diametral opusă. #Rezist să își asume vechea și noua Securitate. Și să defileze cu aceste Securități până la alegeri.
Sorin Rosca Stanescu
