
E britanic până în măduva… stopurilor care imită, parţial, celebrul „Union Jack”. În interior, acelaşi drapel britanic răzbate din partea dreaptă a bordului atrăgând atenţia neavizaţilor că a treia generaţie Mini Cabriolet este un nou exponent al stilului britanic.
Lansat pentru prima dată în 1993 – după ce, cu doi ani înainte, compania germană Lamm Autohaus produsese 75 de unităţi cu plafon textil pliabil dovedind că soluţia este dorită de cumpărători – primul Mini Cabriolet costa proape dublu faţă de modelul de bază. În timp ce componentele mecanice ale maşinii erau identice cu cele ale modelului Cooper 1.3i din acea perioadă, interiorul beneficia de un finisaj luxos cu bord din lemn de nuc, volan îmbrăcat în piele neagră şi centuri de siguranţă colorate. În 2018, la 25 de ani de la apariţia primului Mini Cabriolet, oficialii BMW – grup care deţine marca britanică -, au decis să lanseze, pe lângă o ediţie aniversară, şi un facelift care să includă filtru de particule pentru motorizările pe benzină astfel încât vehiculul să îndeplinească cerinţele standardelor de emisii Euro 6d-TEMP.
Plusul de imagine se plăteşte
Beneficiind de un aspect exterior inconfundabil, micul cabriolet pune la dispoziţia utilizatorilor un interior clasic şi modern totodată. Cam înghesuit, ce-i drept. Destinat mai degrabă şoferului şi unui singur pasager, Mini Cabriolet oferă încă două locuri pe bancheta din spate, acestea putând fi utilizate doar dacă ocupanţii scaunelor din faţă sunt foarte scunzi. De altfel, dacă aveţi ambiţia de a „îndesa” în vehicul patru persoane nu veţi putea instala utilul accesoriu menit să oprească „furtuna” care se dezlănţuie în interior la peste 40 – 50 km/h atunci când plafonul este pliat.
Trecând peste inconvenientul oricărui cabriolet, acela al pătrunderii curenţilor de aer în spaţiul rezervat pasagerior când plafonul este pliat, este demnă de luat în seamă ambianţa exclusivistă a interiorului şi echipamentele de comandă, control şi divertisment de ultimă oră. Apoi, posibilitatea şoferului de a opta pentru unul dintre cele trei tipuri de reacţie a ansamblului motor – cutie de viteze la comenzi este o adevărată încântare.

Mica herghelie de 192 CP
Deşi nu este nici pe departe cel mai puternic Mini, modelul testat, Cooper S Cabriolet, îşi răsfaţă utilizatorii, dar şi partenerii lor de trafic, cu sunete care impun, după caz, invidie sau respect. În modurile Eco şi Mid, maşina lasă zgomotele naturii să ajungă la ocupanţii micului model britanic graţie rulării silenţioase perturbată rar de zgomote provenite de la motor. Odată cu trecerea comutatorului în poziţia Sport par însă a se dezlănţui orgoliile fiecărui membru din orchestra ascunsă sub capotă, sunetele eliberate atât în zona evacuării cât şi în instalaţia audio a maşinii având darul de a atrage atenţia celor din jur. Fiecare apăsare a pedalei de acceleraţie sau retrogradare a treptelor cutiei de viteze scoate tunete din sistemul de evacuare punând în gardă partenerii de trafic că nu au de-a face cu un vehicul oarecare.
Mic la stat, mare la preţ
Lista de preţuri a modelului Mini Cabriolet porneşte de la 22.432 de euro, aceasta fiind suma necesară pentru achiziţionarea variantei Mini One, şi urcă până la 33.737 euro (Mini Coopper SD). Modelul testat de Capital, Cooper S, costă 30.524 euro, însă cu „ajutorul” unei lungi liste de echipamente opţionale suma finală a progresat până la 42.480 de euro. Concurenţi sunt destul de greu de găsit. Poate doar Abarth 695C Competizione, cu al său propulsor T-Jet care dezvoltă 180 CP, sau Mazda MX-5 Soft Top cu motorul de 1.0 litri care oferă utilizatorului 160 CP să se poată apropia, măcar parţial, de micul vehicul născut la Oxford. Doar că ambele sunt mai ieftine. Cel mai scump MX-5 Soft Top are un preţ de 28.290, în timp ce italianul costă 24.395 euro. Ar putea fi luat în calcul şi Abarth 124 Spider care costă 43.190 de euro şi are un motor 1.4 M-Air de 170 CP, dar nici acesta nu se ridică la pretenţiile năbădăiosului englez.
(Articol publicat în ediţia revistei Capital de luni, 20 august 2018. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întraga ţară.)


