Connect with us

Exclusiv

Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS”

Publicat

pe

Numele meu este Gheorghe Barbu (nascut in comuna Cornu Judetul Prahova, cea cu « girofar ») si in anul 2004 am emigrat impreuna cu fosta sotie in Canada. De ce am emigrat? De “binele” facut intregii Romanii de catre “oamenii de bine”…si pentru ca nu am vrut…”sa ma descurc”; consideram ca era si inca este o ofensa adusa memoriei celor ce s-au sacrificat in Decembrie 1989, “descurcatul”. Nu pentru asa ceva se murise daca ne aducem bine aminte…(capitolul Decembrie 1989 si anul 1990 il voi trata separat pentru a face legatura cu decizia de a parasi tara).
Faptele si evenimentele ce urmeaza sa vi le relatez alcatuiesc ceva ce depaseste orice inchipuire in materie de meschinatate si machiavelism dar dupa cum bine se stie “scopul sau interesul scuza mijloacele”asa ca totul poate parea “scuzabil”…desi se identifica foarte bine cu… “crima cu premeditare”. Cativa prieteni mi-au sugerat sa scriu o carte iar altii au fost de parere ca s-ar putea realiza un film dramatic cu nuante comice pe alocuri…
Initial am aterizat la Montreal iar dupa trei ani ne-am mutat la Toronto datorita faptului ca ofertele de munca erau mai numeroase decat la Montreal si in acelasi timp accederea in ordinul meu profesional tehnic vorbind mi s-a parut ceva mai accesibila. Mi s-a parut intr-adevar caci mai tarziu dupa ce am terminat cerintele academice (adica completarea de cursuri la nivel universitar) a trebuit sa fac fata procesului de « articling » sau pe romaneste stagiatura supervizata iar din acest punct a inceput « calvarul ». E mult sau putin spus “calvar” va voi lasa pe dumneavoastra sa apreciati dupa ce veti fi terminat de analizat toate aceste intamplari…
In anul 2009 m-am angajat la o firma multinationala de engineering (MMM Group) cu promisiunea ca voi face stagiatura (“articling”) incepand cu luna ianuarie 2010 pentru a accede in ordinul profesional.
Toate bune si frumoase pana la momentul depunerii primului raport tehnic ce trebuia verificat de catre un monitor desemnat de catre asociatie pentru a avea un control mai eficient asupra “evolutiei profesionale” a stagiarului. In urma acestui raport am primit o scrisoare (atat eu cat si supervisorul meu, prin August 2010) care ma atentiona ca sunt “pe aratura”…adica proiectele prezentate nu erau cu specific de cadastru (legal) cum ar fi trebuit si erau mai mult din domeniul topometriei ingineresti si acest lucru nu conducea in directia specificului asociatiei topometrilor cadastristi.
Ce era de facut in asemenea situatie mai ales ca se semnasera niste intelegeri (agreements) intre mine, angajator si asociatia profesionala cu obligatii foarte bine definite pentru fiecare in parte. Am discutat direct cu seful meu (supervisor) intrebandu-l ce este de facut? Raspunsul a fost unul complet naucitor: “I do not care about you”…adica, nu imi pasa de ceea ce am semnat cum ar veni…Am ramas mut de uimire si pe moment ma intrebam daca nu cumva am emigrat din Romania in Romania…Si cei ce au facut acest pas stiu foarte bine ca este foarte foarte costisitor ca de altfel si faptul ca scolile in Canada nu sunt gratuite.
Care era “mobilul crimei”? Daca nu indeplineai conditiile impuse de asociatie (proiecte cu tematica cadastrala), stagiatura de la un an si jumatate minimum se putea prelungi pana la patru ani maximum dar pe toata aceasta perioada erai mentinut la un salariu sub nivelul tau de pregatire academica si experienta asta pentru faptul ca cineva (in cazul de fata seful meu direct) isi pierdea din timpul pretios ca sa iti mai arate una alta sau sa iti mai explice cate ceva. Practic nu se intampla nimic din toate astea dar firma avea tot interesul sa te mentina in aceasta stare facand profit (indirect si managerii primeau bonusuri) pe seama “idiotului util”.
Mai tarziu aveam sa aflu ca aceste lucruri erau stiute de catre asociatia profesionala dar se prefera solutia “batista pe tambal”. De ce? Pentru ca firmele mari erau sponsorii principali al anumitor evenimente organizate de asociatia ce trebuia sa vegheze inainte de toate la ceea ce se numeste Codul de Etica Profesionala.
Si atunci trebuiau inchisi ochii la anumite reglementari…Aveam sa aflu pe pielea mea ca practic ei controlau asociatia din umbra si ca ceea ce era afisat la vedere era pentru naivi: regulamente, cod de etica profesionala etc. Mai pe scurt asociatia mi s-a devoalat a fi un fel de P.C.R. organizat pe esaloane de decizie si influenta dar cu un fir de control central detinut de “masculul alfa”.
Fiind prins intre ciocan si nicovala m-am decis sa imi aman aceasta stagiatura (in care oricum nu se facea ceea ce ar fi trebuit facut) ramanand ca sa continui sa lucrez pentru firma pe aceeasi pozitie de sef de echipa dar cu o cerinta minora de modificare a salariului meu pe considerentul ca nu mai este nevoie ca cineva sa isi piarda timpul pretios pentru asa numita stagiatura.
La auzul acestei cerinte normal ca s-au opus din rasputeri atat seful meu direct cat si vicepresedintele departamentului incercand sa ma convinga pe toate caile ca este in interesul meu sa continui stagiatura (teama era sa nu se creeze un precedent, acum este deja creat). Nu va apuca putin rasul?
“Interesul meu”…al lor fiind foarte bine camuflat de bunele intentii. Au avut loc vreo trei intalniri consecutive pentru convingerea mea pe cale amiabila. La prima intalnire pe care am avut-o cu vicepresedintele companiei (el fiind elevetian la origine) intre patru ochi i-am adus in atentie faptul ca nu doresc sa fac un lucru de mantuiala si ca seful meu direct trateaza cu superficialitate stagiatura mea. Totodata am amintit faptul ca exista un contract si o conventie semnate de toate partile si care au efecte juridice in orice tribunal si ca nu doresc sa se ajunga aici pentru ca ar fi dezonorant pentru firma cat si pentru asociatia profesionala. Tot la aceasta intalnire incercand sa mai destind atmosfera i-am povestit cum ca eu de regula pentru a ma proteja de orice abuz port cu mine in permanenta doua pistoale imaginare: unul cu cartuse oarbe care face doar galagie in sensul de vorbe aruncate, negociere etc. fara efecte majore si unul cu cartuse de razboi si ca acesta reprezinta legea si dupa cum bine se stie deciziile tribunalelor pot avea caracter punitiv. In fapt eu cautam niste garantii ca lucrurile se vor face asa cum ar fi trebuit iar din partea companiei nu se dadeau semne ca cineva si-ar asuma aceasta obligatie lucru care m-a determinat sa imi mentin pozitia initiala de a amana stagiatura.
A doua zi am avut o intalnire asa ca sa fie la numar dar nu pentru a clarifica ceva in sensul celor prezentate mai sus. Ne-am despartit amiabil ramanand ca fiecare din parti sa mai reflecteze…
A treia zi in schimb la orele 7:40 A.M. am fost sunat de catre secretara asociatiei profesionale (de reguala programul il incepe la orele 8:30 a.m. sau chiar 9:00 a.m. exact cu 20 de minute inainte sa ajung la serviciu unde eram asteptat de seful meu direct si de vicepresedintele companiei) ca sa imi comunice ca sunt pe drumul cel bun si ca are pentru mine “o veste minunata”. Despre ce veste era vorba va veti intreba…
Despre faptul ca un examen de verificare pe parcurs fusese trecut cu brio de catre mine. Apropoul era foarte clar adica sa continui stagiatura pentru ca totul este bine sau altfel spus”totul e minunat”. Ajung la birou in cele din urma. Sefii mei erau tot un zambet si frecandu-si mainile ma intreaba: “Ei te-ai mai gandit ramai in continuare stagiar?” Iar eu tot surazand le raspund sec: “Nu pot continua stagiatura in conditiile in care nimeni nu isi asuma o schimbare de atitudine fata de conventia semnata si fata de regulamentele asociatiei profesionale”.
La auzul acestei fraze brusc s-au schimbat la fata si mi-au spus ca nu pot ramane in firma pe pozitia de sef de echipa si ca daca nu accept sa continui stagiatura in aceeasi termeni TREBUIE sa demisionez. Desi legea imi permitea sa aman stagiatura (un an de zile) nu intelegeam de ce eram fortat sa o continui. Apoi am intrebat daca pot vorbi cu CEO-ul companiei pentru a-i aduce la cunostinta faptul ca este ilegal ce mi se cere.
La faza asta au facut ochii si mai mari la mine si m-au apucat de brate incadrandu-ma si spunandu-mi ca nu voi iesi afara din firma fara sa aibe in mainile lor demisia mea. Penibilul situatiei era destul de mare si am acceptat propunerea lor ilegala de a ajunge la biroul resurse umane pentru a discuta legalitatea acestei decizii.
De la etajul trei pana la parter am luat liftul fiind in permanenta incadrat si tinut de brate ca nu cumva sa fug ma gandesc si sa nu ies din firma fara a avea domniile lor demisia mea scrisa. Erau destul de multe camere de luat vederi si nu intelegeam de unde venea atata curaj din partea zbirilor…Mai tarziu aveam sa aflu…
Aici ar fi trebuit sa intalnim o doamna care se ocupa de asa ceva numai ca nefiind pe moment in birou ni s-a spus ca trebuie sa asteptam circa 5-10 minute. Tot la parterul imobilului se afla un mic bufet cu autoservire si am dorit sa ies ca sa cumpar o cafea daca tot trebuia sa asteptam. Cand am incercat sa deschid usa sefii mei s-au postat instant in fata usii nepermitandu-mi sa ies din acel birou. Sincer imi venea sa rad de penibilul situatiei dar in acelasi timp ma gandeam ce si cum gandesc ei despre toate aceste abuzuri facute cu buna stiinta. Ar fi trebuit sa sun la Politie pentru ca ceea ce mi se intampla nu era altceva decat “sechestrare de persoane” dar cu mintea mea de “idiot util” m-am gandit la domniile lor si la faptul ca mai devreme sau mai tarziu urma sa ne intalnim la reuniunile asociatiei profesionale si atunci cum ne-am mai fi putut privi in ochi unii pe ceilalti? In loc sa sun Politia am sunat asociatia profesionala dar nu am apucat sa prezint prea mult situatia deoarece intre timp aparuse “mediatorul” de la biroul de resurse umane.
Nu am dorit sa stam toti la masa pentru ca sincer incepuse sa ma ia greata de toata mascarada aia si am solicitat sa se prezinte separat faptele ramanand ca “mediatorul” sa se pronunte. Dupa ce am prezentat si eu situatia asa dupa cum am expus-o mai sus doamna mi-a spus ca nu exista nicio solutie si ca trebuie sa demisionez. Am intrebat-o daca are cunostinte generale despre legislatia canadiana si mi-a raspuns surazand ca nu, eu incercand prin aceasta intrebare sa o atentionez ca ceea ce se petrecea sub ochii ei era sub incidenta codului penal Canadian.
In acest context aveam de-a face cu sechestrarea de persoane cat si redactarea unui document oficial (scrisoarea de demisie) intr-o stare de presiune (amenintarea ca nu pot iesi din firma fara sa imi dau demisia scrisa) era lovita de nulitate juridica (in engleza se numeste duress) si ca de asemenea este sub incidenta codului penal Canadian.
Doamna Ta caci despre ea este vorba (o sa descoperiti numele fiecaruia in parte rasfoind putin dosarul) zambind la mine imi spune ca trebuie sa imi scriu demisia. Am scris-o ca sa pot iesi din cladire si a fost acceptata ca atare . Veti avea o mare surpriza citind scrisoarea mea de demisie…Documentul astfel semnat a fost inmanat apoi sefilor care asteptau infrigurati pe hol si dusi au fost. Am ramas putin de vorba cu aceasta doamna explicandu-i in aceeasi maniera cum ii explicasem vicepresedintelui companiei ca in situatii de criza sunt determinat sa folosesc cele doua pistoale imaginare din dotare. Si ca ar fi bine sa se revina la masa negocierilor inainte ca sa ajung la tribunal pentru toate abuzurile indurate atat de ordin penal cat si civil. Doamna Ta a fost destul de amabila si a facut acest gest minimal pentru a mai discuta odata cu vicepresedintele iar raspunsul a venit prompt cum ca nu se accepta nicio modificare: adica trebuie sa continui stagiatura fara niciun fel de garantii si fara a mi se oferi alternativa de a lucra pur si simplu pe pozitia de sef de echipa pe o perioada de un an de zile. Altfel spus: “ primesc sa se schimbe ceva pe ici pe colo prin partile esentiale, dar sa nu se modifice nimic”. Mentionez ca toate aceste lucruri se petreceau in jurul orei 8.30 a.m. pe data de 20 Octombrie 2010.
Am predat apoi echipamentul si cardul magnetic de acces in companie si am plecat mai departe cu gandul de a prezenta situatia in fata asociatiei profesionale pentru ca se depasise orice norma de etica profesionala si nu numai, deja se ajunsese in sfera penalului.
Am ajuns la asociatie undeva dupa pranz si am avut o discutie libera as putea spune cu secretarul general al asociatiei prezentand toate fatetele situatiei. Spre surprinderea mea acesta imi spune ca a fost deja sunat si ca i s-a spus o alta poveste desi scrisoarea de la monitor o avea si domnia lui deci nu era ceva nou faptul ca ceea ce eu faceam in cadrul acelei firme nu era decat o pierdere de vreme nerespecatandu-se coventia
semnata intre cele trei parti.
Imi luasem o margine de siguranta oarecare si urma ca in dupa amiaza aceleiasi zile sa merg la un interviu la o alta companie. Nu inainte de a parasi biroul secretarului general al asociatiei am fost intrebat: “unde ai de gand sa mergi dupa acest episod?” iar eu nedorind sa dau detalii ca voi avea un interviu pentru o noua angajare am raspuns sec: “nu stiu sigur ce voi face”. Practic in acel moment incepeam sa vad fata adevarata a asociatiei asa zise profesionale. Pierdusem increderea ca vor face ceea ce trebuia facut: chemarea celor doi fosti sefi in fata comitetului de disciplina si medierea acestei situatii. Eram doar un cetatean Canadian de mana a doua.
Eram in dupa amiaza aceleasi zile de 20 Octombrie 2010 orele 2 p.m. cand parasind sediul asociatiei profesionale si cautand cheile de contact ale masinii in buzunarul pantalonilor gasesc un SD card care apartinea unei unitati GPS si continea date legate de un proiect la care lucrasem cam 4 zile deci erau o gramada consistenta de coordonate stocate pe acel card si care apartineau firmei MMM Group. Normal ca nu doream sa fiu acuzat pe nedrept ca mi-as fi insusit acel card, asa ca primul gand a fost sa ajung inapoi la firma si sa-l predau direct managerului de proiect care intamplator nu era niciunul din sefii cu care avusesem conflictul de munca. Totodata imi faceam vise ca voi putea vorbi cel putin cu acesta ca de la om la om si sa-i explic ca este rusinos ceea ce se intampla si ca ar fi de dorit sa se evite partea emotionala si sa gandim putin la rece situatia. Numai ca situatia era deja gandita “la rece”…si “foarte la rece”.
Ajungand la sediul firmei MMM Group (pereti din sticla si cadre) in jurul 2:30 p.m. pana sa intru in holul de la parter am fost vazut pe geam de catre o doamna de la biroul de resurse umane care m-a intampinat la usa biroului intrebandu-ma ce este cu mine. I-am explicat ca am gasit un SD Card care trebuie sa il inmanez personal d-lui Jeff Fee pentru a fi sigur ca nu va fi pierdut sau ratacit pe undeva. Am fost invitat in birou (accesul se facea numai cu un card magnetic lucru pe care eu il predasem in dimineata aceleaiasi zile) si de aici in alt birou mai mic si mi s-a spus sa astept ca in cateva minute va cobora persoana dorita. Un lucru mi s-a parut curios ca fiind ora 2:45 p.m. biroul de resurse umane era cam gol dar in acelasi timp am zarit si o fatza noua pe care nu o vazusem niciodata. Aveam sa aflu mai tarziu cine era de fapt…si ce rol a jucat in derularea evenimentelor. M-am asezat pe un scaun si mi-am scos telefonul mobil pentru a anunta patronul firmei unde ar fi trebuit sa ma angajez ca voi intarzia putin si sa imi cer scuzele de rigoare pentru ca a intervenit acest fapt neprevazut.
Nu cred sa fi trecut mai mult de 5 minute de la momentul intrarii mele in sediul firmei, intrarea mea in biroul de resurse umane plus tentativa de a telefona, cand la un moment dat se deschide usa si in fata mea doi civili si doi ofiteri de politie mi se adreseaza pe un ton dur sa ridic mainile apoi sa le duc la spate si ca sunt arestat cum ca as fi proferat amenintari cu moartea la adresa sefilor mei cu care avusesem conflictul de munca si ca am pistoale la mine etc.
Pe moment am crezut ca ma aflu la camera ascunsa (banuiesc ca ati vazut multe gaguri care se fac cu ajutorul politiei pe la emisiunea aceea simpatica “Just for Laughs”) dar dupa cateva secunde am realizat ca jucam in filmul “SET UP” sau pe romaneste “CAPCANA”.
Normal ca apoi s-a procedat ca la carte: am fost incatusat, perchezitionat peste tot (nu s-au gasit asa zisele pistoale) si dus in masina politiei care astepta cuminte afara si de aici puteam fi vazut pe geam de multi colegi iar unii se uitau mirati neintelegand nimic pentru ca eu fiind o fire destul de deschisa le mai spuneam cate un banc etc. Catusele au fost stranse cu simt de raspundere patriotic pentru ca in cateva minute de asteptare mainile se facusera albastrii si nu intelegeam de ce nu se face o confruntare pe loc pentru a evita toata mascarada asta. Ceva mai tarziu aveam sa aflu “mobilul crimei”…L-am rugat pe ofiterul de politie sa imi slabeasca putin catusele pentru ca risc sa imi pierd mainile definitiv lucru pe care l-a facut…Dupa vreo 30 de minute de asteptare in masina a venit ofiterul insarcinat cu ancheta si am plecat spre sectia de politie.
Dupa parerea mea a durat cam vreo 15-20 de minute pana am ajuns la sectia de Politie. In timpul deplasarii catre sectie eram interogat in timp ce masina mergea fara a fi avertizat. Un lucru foarte interesant de mentionat ca atunci cand ofiterul inregistra dialogul nostru (eu nestiind ca inregistreaza convorbirile) acesta schimba intonatia vocii si asa mi-am dat seama ca ceva se intampla (am uitat sa va mentionez faptul ca ma ocup de muzica si ca probabil urechea mea muzicala m-a ajutat sa identific acest mic detaliu).
Ajungand la sediul politiei am fost introdus intr-o celula, mi s-au luat cureaua si sireturile de la pantofi (cei ce au facut armata stiu despre ce vorbesc acum) si mi s-a spus sa astept pentru ca voi fi eliberat in cateva ore.
Ce se intampla de fapt in cele cateva ore? Erai verificat pe toate partile daca ai antecedente daca ai fost vreodata depistat cu droguri etc. plus confectionarea dosarului preliminar cu definirea capetelor de acuzare.
Dupa vreo trei ore de asteptare in celula mi se spune ca nu mai este nevoie de catuse si ca trebuie sa urmez un domn sa semnez ca am luat la cunostinta de acuzatiile ce mi se aduc si ca promit sub semnatura privata ca ma voi prezenta la prelevarea amprentelor plus fotografii (fata, spate si profil) si ca totodata imi iau angajamentul sa apar la tribunalul din NEWMARKET la data de 17 Noiembrie 2010. Ce puteai sa mai zici sau sa faci in acest context decat sa te supui legii…
Eram complet buimacit de turnura evenimentelor iar bomboana pe coliva a fost pusa cand am ajuns acasain seara aceleasi zile fatidice de 20 Octombrie 2010 cand fosta sotie mi-a spus simplu dupa 10 ani petrecuti impreuna ca: “ar fi mai bine sa ma arunc de la etaj (stateam la etajul 11) pentru ca viata mea in Canada este pecetluita si ca voi fi considerat un paria permanent”. Degeaba am incercat sa-i explic ca totul este o neintelegere si ca voi demonstra acest lucru in tribunal.
Acum nu ramasese altceva de facut decat sa caut un avocat caruia sa-i spun de-a fir a par ce s-a intamplat cat si temerile mele ca ceva nu este in regula. Am sunat cativa avocati si surprinzator nimeni nu dorea sa ia cazul. In cele din urma gasesc un avocat destul de incercat avand si o varsta inaintata aproape 85 de ani care a a fost de accord sa preia cazul. Am semnat un contract am platit si un avans destul de consistent si in urma scrisorilor schimbate intre acesta si avocatul firmei aveam sa aflu “lucruri traznite” cum ca eu as fi spus doamnei Ta (cea de la resurse umane) ca detin doua pistoale unul mai mic (cam 20 de cm) cu cartuse
oarbe pentru sefii cu care eram in conflict direct si unul mai mare (cam 40 de cm, lungimea pistolului reiese din marturia acesteia data in fata politiei) cu cartuse normale pentru guvernul Canadei sau Guvernatorul General al Canadei aici nu prea a inteles ea bine ce as fi zis la momentul demisiei mele si mai mult decat atat as fi avut si o lista asupra mea cu cateva agentii guvernamentale cu care eu as fi fost in conflict.
Va dati seama ca sa auzi asa ceva ramai blocat te ciupesti de fata si nici nu mai stii ce sa mai crezi: te afli in realitate sau intr-o atmosfera kafkiana? La vederea acestor acuzatii avocatul meu zambeste si imi spune: “Nu te teme d-le Barbu aceasta este procedura standard in Canada pentru a se scapa de incomozi”.
In acel moment se prabusea “mitul CANADA” pe care il construisem cu atata pasiune si dragoste si incepeam sa realizez ca “apele linistite sunt foarte adanci”.
Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la Consulatul Romaniei de la Toronto ca sa informez despre acest caz care avea o conotatie politica cat CANADA de mare. La auzul unor asemenea enormitati mi s-a promis de catre viceconsulul de atunci ca la prima aparitie in tribunal va veni si el sa auda cu urechile lui faimoasele capete de acuzare.
Apropiindu-se data de 17 Noiembrie (prima zi de aparitie in fata judecatorului de pace) avocatul meu imi spune ca nu ma mai poate reprezenta efectiv in tribunal dar accepta sa ma consilieze. Totodata brusc nimeni de la consulatul Romaniei nu mai raspundea la telefon si nici la e-mailuri. Simteam ca ceva se intampla undeva in spatele meu si ca exista un centru de comanda pentru toate plotogariile astea.
Intrebarea era cine avea aceasta influenta atat de puternica incat sa intimideze sau sa “motiveze” pe toata lumea pentru a fi lasat de unul singur in tribunal lipsit de o aparare eficienta.
La data prevazuta m-am prezentat la tribunal dis de dimineata pentru ca aici daca intarzii in cauze penale, risti sa faci o noapte de arest. Si cum stateam eu cumintel sa imi aud numele strigat alaturi de al Reginei (pentru ca dupa cum stiti Canada fiind monarhie constitutionala este reprezentata de catre Majestatea Sa Regina Elisabeta a-II-a in calitate de sef al statului) in formula Regina vs. Barbu Gheorghe constat ca se termina de strigat toate dosarele numai al meu era lipsa la apel.
In acel moment am realizat ca este un “dosar fabricat” si ca trebuie sa existe o conexiune. Aveam sa aflu acest lucru la un an si jumatate distanta. Judecatorul de instructie ma intreaba ce este cu mine in tribunal si ii raspund politicos ca am niste hartii care stabilesc data si ora pentru a mi se aduce la cunostinta de catre procurorul coroanei acuzatiile si probele acuzarii. Intre timp daca am fost abandonat de toata lumea incepusem sa studiez de unul singur Codul Penal Canadian si procedura adiacenta. Judecatorul foarte surprins intreaba procurorul de serviciu unde este dosarul meu si acesta dadea din umeri cum ca nu stie nimic.
Realizati penibilul situatiei?
S-a mers pe intimidarea mea si pe faptul ca scrisesem ceva in demisia mea: cum ca voi renunta la cetatenia canadiana in semn de protest pentru abuzurile la care fusesem supus de catre firma MMM Group (unul din “cuirasatele” CANADEI) si cred ca s-au asteptat ca eu sa nu mai fiu in Canada la acea ora, numai ca daca m-as fi intors candva in Canada sustragandu-ma acestui proces aveam de executat doi ani frumosi de puscarie nemaipunand la socoteala faptul ca in 1998 Romania semnase conventia de extradare cu Canada.
Asa ca daca paraseam Canada cu draga inima eram arestat de catre Politia Romana si urcat in avionul de Canada pentru a executa cei doi ani plus ca in acel moment erai deja “vopsit” pe viata plus ca trebuia sa duci in spate toate enormitatile acelea de un penibil jenant. Nu stiu pe unde te-ai mai fi putut preumbla in lumea asta cu asa o carte de vizita si cu o “coada” prefabricata de o asemenea dimensiune…Vorba lui Toma Caragiu: “ce soparla frate ca asta e ditamai crocodilul”
Numai ca D-zeu avea alt plan cu si pentru mine…Va urma. (Cristina T.).

Articolul Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS” apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Facebook Comments

Exclusiv

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III)

Publicat

pe

De

Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţional
Reforma serviciilor de informaţii şi redefinirea securităţii naţionale este permanent şi niciodată prioritară. Oricare dintre politicienii care îşi arogau vreo preocupare în această zonă de legiferare (accesibilă, cu adevărat, doar iniţiaţilor sistemului de informaţii-contrainformaţii şi de securitate naţională, aceasta privită prin prisma unei strategii), dar chiar şi neofitul imberb care afla prima dată despre complicata chestiune în discuţie, devenea brusc interesant şi important.
Aşa că, pentru a câştiga capital politic, cam toţi erau zilnic cu „siguranţa naţională în gură”, numai că, în mod concret, nu au făcut nimic.
Este adevărat că nu am dus lipsă de strategii pe hârtie. Care mai de care mai savante. Problema cotoioasă a fost şi este la practică.
În jurul acestor proiecte de legi s-a creat o mare aşteptare, nu numai în rândul cadrelor din Servicii şi nu doar datorită secretului de care au fost înconjurate, ci şi pentru că ele se raportează la o materie foarte sensibilă.
Incă din 2005, Băsescu „bătea câmpii” pe la televiziuni, ba chiar prin prima şedinţă a CSAŢ şi în media despre „demilitarizarea” Serviciilor. Am utilizat sintagma „bătea câmpii” nu pentru că, pe fond, nu ar fi avut dreptate, ci pentru că „marinerul” nu se putea baza nici pe Guvern, nici pe Parlament, şi nici măcar pe consilieri, aşa că deşi ştia că este moartă înainte de a se naşte, el tot îi dădea zor cu civilia securiştilor.
Iulian Fota, exempli gratia de consilier-catastrofă în domeniul  securităţii naţionale a fost pe cât de servil, pe atât de limitat intelectual. Fota a fost utilizat în postul de consilier prezidenţial pentru securitate națională, în vremea când principala amenințare a securității lui Băsescu era considerată … presa.
Băsescu n-a avut „mână” la colaboratori! Nici n-a vrut!
O altă hahaleră a fost Daniel Moldoveanu, consilier de stat, care a îndeplinit funcţia de şef al “Comunităţii Naţionale de Informaţii”, o structură înfiinţată de jurişti urechişti, absolvenţi, probabil, de metalurgie (sic!), neprevăzută de Constituţie şi de nicio lege ordinară organică. Niciun text nu prevede posibilitatea C.S.A.Ţ. de a înfiinţa sau organiza noi structuri. Cu toate acestea, prin Hotărârea C.S.A.Ţ. din 10 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii pentru securitatea naţională, s-a înfiinţat Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI), fără nicio greaţă.
Fie si la o simplă privire, Hotărârea invocă şi defineşte tot soiul de Comitete si Comiţii, care de care cu o titulatură mai galonată şi cu atribuţiuni mai tâfnoase: Comitetul Director, Consiliul Operativ, Oficiul pentru Informaţii Integrate, Consiliul Consultativ.
Pe vremuri, pentru a putea da impresia de democraţie, Nicolae Ceauşescu înfiinţase si promovase o structură pompoasă de Comitete si Consilii, graţie cărora diferitelor categorii profesionale şi sociale din România li se crea iluzia participării la conducerea statului.
Numirea pe 07.12.2005 a unui om de afaceri în fruntea nucleului operativ al Comunității Naționale de Informații a fost de natură să spulbere orice îndoială cu privire la intențiile lui Traian Băsescu privind rolul acestui organism creat în interiorul CSAŢ. Avem astfel dovada clară că președintele României era interesat de cu totul alte probleme decât cele care privesc securitatea și siguranța națională a României.
Daniel Andrei Moldoveanu nu era un profesionist cunoscut al informațiilor și nici un politician care să se fi remarcat prin ceva anume. Nimic din trecutul lui nu-l recomandă pentru preluarea conducerii Oficiului pentru Informații Integrate ba, din contră, având în vedere rețeaua de afaceri creată de el în ultimii ani, oricine ar fi exclus din start posibilitatea accederii lui Moldoveanu într-o astfel de funcție. Cu toate acestea, Traian Băsescu n-a ezitat. L-a adus la Cotroceni și l-a pus șef peste nucleul informativ al tuturor serviciilor secrete. Moldoveanu, născut pe 8 septembrie 1965 în Constanța, absolvent în 1990 al Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini București (ce v-am spus?!) a urmat trei cursuri de master. Din 2002, Moldoveanu a fost consilier parlamentar la Camera Deputaților. Din 2000, Daniel Moldoveanu s-a lansat în afaceri și, în doi ani, a înființat cel puțîn cinci societăți comerciale cu obiecte de activitate în domenii precum turism, telecomunicații, comerț cu ridicată al produselor chimice, al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire, consultanță pentru afaceri și management etc. Fix în domeniul securităţii naţionale a înfiinţat şi o agenţie de voiaj, pe 12 decembrie 2000, „AȘ Travel” SRL cu sediul în Calea Victoriei nr. 81, București. Conform datelor de bilanț ale acestei firme, în 2001, la o cifra de afaceri de 1 miliard de lei, firma a avut un profit de 112,7 milioane lei. În 2002 profitul lui AȘ Travel a crescut la 202,1 milioane lei, în 2003 la 244,8 milioane lei, iar în 2004, la o cifra de afaceri de 3,8 miliarde lei, profitul net a fost de 212,6 milioane lei, datoriile societății ridicându-se la 9,57 miliarde lei. În perioada 2001- 2002 Daniel Moldoveanu a înființat patru firme cu sediul în același apartament de pe str. Vasile Lascăr nr.18, sector 2, București. Prima dintre ele, înființată pe 19 iunie 2001, a fost „Total Systems” SRL, o societate al cărei principal obiect de activitate este „comerț cu ridicată al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire”. Asociat unic al acestei societăți era Daniel Moldoveanu, iar administrator, din 2002, o anume Alina Pușcășu. În 2001 și 2002 firma a avut profituri nete de 242,6 milioane lei, respectiv 362,4 milioane lei, iar în 2003 a înregistrat pierderi nete de 778,8 milioane lei și datorii de 3,7 miliarde lei. Bilanțul pe 2004 al acestei firme nu apare pe site-ul Ministerului Finanțelor, ceea ce înseamnă ca n-a fost depus. A două dintre firmele de apartament ale lui Moldoveanu, înființată pe 30 mai 2002, este societatea „WGF Consulting Group” SRL, cu obiect de activitate „consultanță pentru afaceri și management”, asociaţi fiind Daniel Andrei Moldoveanu (98%) și Daniel Gruia (2%), acesta din urmă fiind și administratorul societății. Noul asociat al lui Moldoveanu este tot un inginer din Constanța, absolvent al facultății de Instalații pentru Construcții, dar și posesor al unor masterate dintre care unul dobândit în 2001, în Slovenia. Daniel Gruia a fost, în perioada 1997-2000, expert parlamentar la grupul liberal din Camera Deputaților. De asemenea, Gruia a fost și președintele Comisiei pentru Societatea informațională a PNL, iar în 2005 a devenit consilier personal al ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor. Firma WGF Consulting, administrată de Gruia, a avut în 2002 un profit de 14,4 milioane lei, iar în 2003 profitul a crescut la 536,8 milioane lei. În 2004 nici această societate nu și-a depus bilanțul la Ministerul Finanțelor. Comerț cu petrol Următoarea firma de apartament a lui Daniel Andrei Moldoveanu a fost „Petrototal” SRL, societate înființată pe 28 iunie 2002 cu sediul pe str. Vasile Lascăr nr.18 București. Obiectul de activitate principal al acestei firme a fost „comerțul cu ridicată al produselor chimice”, iar actionarii sunt Daniel Moldoveanu cu 98% din capitalul social și Alina Pușcașu (2%). Deși în funcțiune la începutul lui iulie 2005, societatea nu figurează cu bilanțuri depuse pe site-ul Ministerului Finanțelor. Pe 12 noiembrie 2002, Moldoveanu a înființat firma „Total Systems Communications” SRL cu obiect de activitate telecomunicații, asociaţit Daniel Andrei Moldoveanu (98%) și Daniel Gruia (2%). La o cifra de afaceri de 17,6 miliarde lei, firma de telecomunicații a cuplului Moldoveanu-Gruia a avut în anul 2004 un profit net de 9,3 miliarde lei. Firma a funcționat cu succes în vreme ce Daniel Gruia a deținut și funcția de consilier personal al ministrului Comunicațiilor.
„Maestrul” informaţiilor analizate şi integrate, Moldoveanu, este cercetat de DNA pentru infracţiuni de corupţie în dosarul ANRP, recent fiind redeschisă urmărirea penală: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Încheiere: „Constată legalitatea şi temeinicia Ordonanţei nr.3021/C/2019 din data de 14 octombrie 2019 a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi confirmă redeschiderea urmăririi penale, dispusă prin acea ordonanţă, în cauza privind pe Moldoveanu Daniel-Andrei, Buliga-Neagu Alecsandru-Andrei, Surdu Georgian-Gabriel, Niculae Aurel, Birişiu Ionuţ, Thiess Ragnar-Adrian, Cocoş Dorin şi Cocoş Alin…” https://evz.ro/rasturnare-de-situatie-spectaculoasa-fost-consilier-prezidential-in-vizorul-dna.html
Meseriaş şi ăsta!
Prin 2009, un alt mare demagog, impostorul -deputat PD-L, Cezar Preda, anunţa că o comisie parlamentară lucrează la o nouă legislaţie privind siguranţa naţională, care va fi gata “abia în toamna anului viitor” [n.red. -2010].
Prin 2016-2018, pe cam toţi politicienii îi bântuia din nou marota demilitarizării serviciilor secrete. Fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu, a precizat că ALDE propune demilitarizarea serviciilor de informații și susține ca angajații acestor structuri să fie funcționari cu regim special. http://goo.gl/e8Xiyd
Revenind la Băsescu, să amintim că acesta perora numai prostii:
„Au de făcut (n.red. – parlamentarii) un lucru fundamental: demilitarizarea serviciilor secrete, interdicţie în zona de afaceri şi numărul salariaţilor din serviciu să fie transparent public cunoscut. Un serviciu dacă îl vrei performant trebuie să-l finanţezi. Serviciile secrete fac nişte servicii care nu sunt ale lor. Pentru ce face poştă militară SRI-ul? Pentru ce este brigada antitero la SRI, în loc să fie la Ministerul de Interne? Ei să dea informaţii şi brigada antitero să acţioneze de la Ministerul de Interne” (afirma aiurea Băsescu pe la TVR 1).
Pe de altă parte, dar în aceeaşi ordine de idei a demilitarizării, Maior i-a ţinut isonul lui Băsescu, dar s-a fâsâit şi el.
I-a învins, şi pe ăştia doi, ca pe Constantinescu, Securitatea!
Pe 29.05.2007, George Maior declara că a discutat cu senatorii Comisiei de apărare din Senat despre Legea securității naționale și cea a statutului ofițerilor de informații, în care se prevede demilitarizarea serviciilor secrete, ceea ce ar fi reprezentat un „pas imens” după 17 ani (socotiţi acum 13 ani!!!). Între două pahare cu două cuburi de gheaţă, directorul SRI mai preciza că susține „foarte puternic” Legea privind statutul ofițerilor de carieră, care prevede demilitarizarea serviciilor de informații şi că „Legea privind securitatea națională, informațiile și contrainformatiile” va fi formată prin comasarea a două proiecte legislative actuale (atunci!).
Nefericitul fost şef al SRI a precizat că legea se referă „pe de o parte la necesitatea întăririi capacităţii serviciilor de a acţiona în interesul naţional şi, pe de altă parte, de a se proteja drepturile si libertăţile fundamentale ale omului”.
Greu de spus cum demilitarizarea întărea capacitatea serviciilor de a acţiona în interes naţional sau invers: de ce un serviciu militar nu are această capacitate?!! Cât despre drepturi şi libertăţi constituţionale, ce să mai vorbim: ne-a explicat Luluţa cum stă treaba, împreună cu unitatea de elită de la Ploieşti în frunte cu Lucică, Zdreanţă şi Gilu!
Un elevat limbaj de lemn, care este şi fără nicio legătură cu realitatea. Realitate care, aşa cum s-a demonstrat ulterior, era alta: vacanţe cu Coldea în Toscana, Insulele Seychelles şi la Paris, plătite de Ghiţă, în timp ce pulimea din subordine ara pe ogorul Patriei şi-şi făcea concediul de maxim 10 zile aprobate în Garnizoana Căciulata.
„Nu avem, din acest punct de vedere, decât o filosofie de echilibru între cele două exigenţe. Şi mă bucur că au fost dezbateri bune în comisii şi că există multă armonizare între diversele puncte de vedere ale diverselor partide reprezentate în comisie”, mai minţea atunci George Maior. El repeta ce ştia toată lumea de mulţi ani: că legislaţia în vigoare din domeniul securităţii nationale este „foarte perimată” şi neconcordantă cu statutul României de membră NATO si UE, dar că, „în sfârşit, se face un pas înainte din acest punct de vedere”.
Mie mi-ar fi ruşine! De aia nu sunt politician, iar Maior este ambasador la Washington!
Ceea ce crede Georgică că ar fi realizat, totuşi, adică reformarea SRI, este doar în visele şi închipuirea domniei sale de ambasador şi de fost director SRI cu o mică fracţiune de normă (şi aceea de decor), pentru că diferenţa i-o lăsase lui Coldea prin delegare de (in)competenţe.
Se titra, cu emfază, în Rapoartele SRI şi în presa vremii că reformarea SRI, declanşată în 2005, s-ar fi finalizat in 2008. Aiurea! Este o tâmpenie imensă, o lipsă elementară de logică a ştiinţei organizaţiei, să afirmi că s-ar fi putut face o reformă reală fără a schimba, în primul rând, cadrul legislativ. Adică reabilitezi şi modernizezi o casă fără să-i refaci şi reconfigurezi fundaţia.
Or, aceasta, legislaţia, nu-i modificată nici astăzi!
Aaa, că a schimbat Mihaela Nicola, probabil nu „moca”, logo-ul, sigla SRI şi i-a vopsit gardurile, asta da! Că i s-au mai pus lui Coldea şi altora, la uniformele înzorzonate de „ghenerali” câte un eghilet şi câteva fireturi aurii în plus, iarăşi este adevărat!
Dar, din alte puncte de vedere, practic, în nici-un caz reforma Serviciului nu „a luat-o inaintea legislatiei existente”, nu de alta, dar era imposibil!
Aşa de profund s-a „schimbat” SRI, încât în 2014-2015 şi, apoi, în 2016, au explodat cazurile cu concubinajul atroce între oameni politici şi/sau afacerişti şi primii oamenii din fruntea SRI:
Maior (demisionat în 2015) şi Coldea (trecut în rezervă în ianuarie 2017) cu deputatul Sebastian Ghiţă,
generăleasa Elena Istode – Anaconda, cu afaceristul Cristian Rizea (trecută în rezervă în iulie 2017),
dezvăluirile locotenent-colonelului SRI Daniel Dragomir,
dezvăluirile ofiţerilor SRI executaţi din cauza nepotrivirii de caracter de cuplul tandru Maior – Coldea, colonel Florin Gulianu şi maior Daniel Florea,
dezvăluirile fostului şef al SRI Alba, locotenent colonelul Ioan Tarnu etc
Îmi amintesc că George-Cristian Maior afirma într-o întâlnire cu șefii structurilor centrale și locale ale SRI următoarele: ”demilitarizarea nu va trebui să creeze preocupări cadrelor instituției, pentru că nu va exista o diminuare a statutului actual, ci dimpotrivă, personalul instituției va avea pentru prima data o identitate profesională proprie și distinctă și un statut pe care este normal să-l aibă, acela de ofițeri de informații.” Această nouă identitate profesională care ar trebui să deroge de la raporturile de muncă din Codul muncii și de la Statutul funcționarilor publici reprezintă, de fapt, cea mai simplistă schimbare atunci când dezbatem demilitarizarea SRI-ului.
Mare filozof sterp şi neînţeles, cum îl ştim, amator de şuete, interviuri, cafele şi nu numai, Maior conducea SRI ca de la o masă rotundă, când uşor colocvial, când fals academic, de parcă eram o grupă de studenţi tembeli cărora le lipseau fundamentele ontologice ale muncii de informativ-operative ori tehnico-operative centrate pe primatul axiologic.
Întâlnirea directorului Serviciului Român de Informații cu șefii de unități centrale și teritoriale, ocazionată de prezentarea noii viziuni și structuri a instituției, a fost un monolog fără acceptarea unor eventuale răspunsuri disarmonice ale auditoriului, un delir verbal al conducerii despre gnoseologie şi epistemologie ale securităţii naţionale. Ce să înţeleagă securistul de col. Marin Constantin din asta? Nimic! El a crezut, fără a cerceta, că dacă o zice Maior, este de bine, că doar de aia l-a numit Băsescu director SRI!
Eu, unul, m-am opus demilitarizării! Atât ca şef de sector, cât şi pe persoană fizică! Am considerat că, dacă într-o organizaţie militară este un astfel de balamuc, atunci întruna civilă va fi, sigur, haos. Şi am făcut-o în scris, asumat. Vai, câte şuturi am luat şi atunci: că nu înţeleg linia tovarăşului Maior şi tezele din iulie, că nu am citit bine documentele de partid şi de stat şi alte expresii comunistoide.
Dacă vom căuta cauzele principale care au dus dezbaterea reformei instituționale a SRI spre tema demilitarizării, trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce Almond și Verba denumeau cultura politică patriarhală. Cultura politică din România anilor de după 1990 s-a polarizat în jurul unor ”mituri urbane”, printre care se afla și ideea că fostul Departament al Securității Statului este noul Serviciu de Informații post-decembrist. Asta înseamna nevoia unei schimbări de „paradigmă” cum îi plăcea lui Coldea să tot spună, molipsindu-se şi el de la Maior.
Cert este că nu s-a făcut nimic! Prima dovadă a fost pe 25.01.2017, după ce Eduard Hellvig a fost audiat de către Comisia parlamentară de control al activității SRI, una dintre temele audierii fiind scandalurile din SRI cu Coldea – Ghiță şi Istode – Rizea.
În final, directorul SRI, Eduard Hellvig a făcut o declarație ca pentru personae cu retard mental, dar în care a scăpat o informație absolut șocantă pentru necunoscători: a anunțat public, în contextul scandalurilor produse de dezvăluirile privind ”frăția” dintre generalul Florian Coldea și Sebastian Ghiță, ori dintre generalul Elena Istode și politicianul Cristian Rizea, că în SRI se elaborează și va fi curînd dat publicității un cod deontologic al ofițerului de informații. După cum a detaliat ulterior Adrian Țuțuianu, președintele Comisiei SRI de atunci, respectivul cod deontologic are menirea, între altele, ”să clarifice până unde poate merge un ofițer de informații, un ofițer al SRI, în relații cu terțe persoane”. Incredibil, dar real: a trebuit să treacă 27 de ani de la înființarea SRI și să apară scandaluri de tip Coldea în Seychelles și Istode la Monaco pentru ca șefii serviciului să decidă elaborarea unui cod deontologic intern și asta – extrem de important – în condițiile existenței, oricum, a unei legislații sterpe și decrepite în domeniu. Între noi fie vorba însă, dar dacă ar fi existat un asemenea Cod, credeţi că nu și-ar fi permis generalii din Serviciu să chefuiască în ținuturi exotice de gît cu politicieni controversați? În paranteză fie spus, cei doi ar fi trebuit să dea socoteală ceva mai serios chiar și în virtutea legislației existente.
Bunăoară, în baza Statutul cadrelor militare, care se aplică și angajaților SRI, dar despre care vom vorbi data viitoare.

Articolul EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III) apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

PROMO/IN CURAND NOI DEZVALUIRI DESPRE ACTIVITATEA INFRACTIONALA DE LA C.S.M.PLOIESTI- DIRECTOR ADJUNCT DRAGOMIR MELANIA

Publicat

pe

De

Luni, 25.05.2020, Incisiv de Prahova va dezvălui, intr-un episod, ilegalitățile săvârșite din bani publici la CSM Ploiesti de către director adjunct Dragomir Melania si grupul sau infracțional. (Cristina T.).

Articolul PROMO/IN CURAND NOI DEZVALUIRI DESPRE ACTIVITATEA INFRACTIONALA DE LA C.S.M.PLOIESTI- DIRECTOR ADJUNCT DRAGOMIR MELANIA apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

Deci, cum rămâne cu brațul lung al legii?

Publicat

pe

De

Ministrul Sănătății din Bolivia a fost deja arestat pentru că a cumpărat ventilatoare la suprapreț. Omul era de 6 săptămâni în funcție. A plătit pentru 170 de ventilatoare preț unitar de 27.683 USD, în timp ce oferta a fost de 11.941 de dolari/ventilator.

Prejudiciul este de 2,5 milioane de dolari, potrivit The Telegraph. Alti doi functionari ai bancii Banco Interamericano de Desarollo (banca ce a finantat achizitiile la pret de specula) au fost si ei arestati. In timpul asta, procurorii DNA stau in somaj tehnic referitor la achizitiile la pret de specula de la firma paravan Romwine&Coffee pusa pe numele unei analfabete, si permite ministerului sanatatii si Ordonatorului sau de credite, Nelu Tataru, sa musamalizeze achizitiile la pret de specula. Ziarul Libertatea a aratat cum a fost trucata o achizitie a Ministerului Sanatatii de la Unifarm, in felul asta, procurorii DNA permitand celor de la Unifarm, care, vand ,,in profit” catre Ministerul Sanatatii, sa pretinda ca nu exista prejudiciu. Unifarm a cumparat la preturi de specula in baza unui imprumut acordat de guvernul Romaniei, prin Eximbank. Pentru incatusarea ministrului sanatatii din Bolivia, Marcelo Navajas, nu a fost nevoie de 3 echipaje de politie si de 8 politisti – unul fumand, unul cu limba pe afara celalalalt cu dintii stransi, asa cum s-a intamplat la Kaufland Ferentari. Sunt 7 capete de acuzare impotriva lui Navajas, incluzand: deturnare de fonduri publice, trafic de influenta si infractiuni in privinta sanatatii publice (public health crimes). Later Edit: Și șeful grupului de acțiune împotriva COVID din Sicilia, Antonino Candela, a fost arestat azi. Candela este acuzat că a făcut parte dintr-un ,,grup de oameni de afaceri si de oficiali corupți”, care, anterior deținerii pozitiției de șef al grupului de acțiune împotriva COVID din Sicilia a trucat licitatii publice in valoare de 600 de milioane de Euro incepand cu 2016, pentru o spaga de 1,8 milioane de Euro. Guvernul slovac l-a dat încă din ultima săptămână din martie afară pe șeful rezervelor strategice, Kajetan Kikura in urma suspiciunilor ca umfla preturile de achizitie pentru materiale de santate in criza COVID. Kikura a fost ulterior arestat si acuzat de fapte de coruptie. DEJA, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).

Articolul Deci, cum rămâne cu brațul lung al legii? apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Parteneri

Știri din Timiș

Exclusiv10 ore inainte

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III)

Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţional Reforma serviciilor de informaţii...

ExclusivO zi inainte

PROMO/IN CURAND NOI DEZVALUIRI DESPRE ACTIVITATEA INFRACTIONALA DE LA C.S.M.PLOIESTI- DIRECTOR ADJUNCT DRAGOMIR MELANIA

Luni, 25.05.2020, Incisiv de Prahova va dezvălui, intr-un episod, ilegalitățile săvârșite din bani publici la CSM Ploiesti de către director...

Exclusiv3 zile inainte

Deci, cum rămâne cu brațul lung al legii?

Ministrul Sănătății din Bolivia a fost deja arestat pentru că a cumpărat ventilatoare la suprapreț. Omul era de 6 săptămâni...

Exclusiv3 zile inainte

Noul motorola edge 5G, disponibil la precomandă

Motorola anunță lansarea motorola edge în România, dispozitivul 5G la un preț accesibil, echipat să ofere experiențe incredibile de entertainment...

Știri din județ4 zile inainte

Ajutor in bucatarie

Pentru gospodine si nu numai, vom vorbi astazi despre storcatoarele de fructe – un ajutor nesperat in orice bucatarie! Tehnologii...

Exclusiv4 zile inainte

A informat Antonel Tănase SRI privind discuțiile de la inaugurarea Bank Of China în România? Și daca da, în baza a ce?

Ca la o comanda, pe surse de presa, a aparut in media ex-de-protocol, o informatie ca un fel de SRI...

Exclusiv4 zile inainte

PER solicita modificarea programului IMM Invest prin relaxarea de catre BNR a conditiilor de creditare din sistemul bancar

Partidul Ecologist Roman atrage atentia Guvernului Orban asupra esecului programului de relansare economica „IMM Invest” Chiar daca miercuri, 20 mai,...

Exclusiv4 zile inainte

Dănuţ Pop,Partidul Ecologist: „Domnilor parlamentari, dle Preşedinte, în actele de identitate ne mai putem păstra identitatea de români?”

Partidul Ecologist Român acuză Parlamentul de trădare natională şi cere o poziţie publică a preşedintelui României privind promulgarea Legii nr....

Exclusiv5 zile inainte

IPJ Prahova, DNA ST Ploiesti, un SITE ARHEOLOGIC, noul director al Sucursalei Regionale Ploiesti Prahova (CNPR) si „niscai” dosare penale – in mod suspect – tergiversate

Grupul clandestin care-l reprezinta pe Ciprian Gh. Statescu, legatura cu crima organizata si liderii interlopi care conduc judetul Prahova Toti...

Afaceri6 zile inainte

ANUNT – Dr. SBÂRNĂ SEVER-ALEXANDRU – CABINET DE AVOCAT

  Dr. SBÂRNĂ SEVER-ALEXANDRU – CABINET DE AVOCAT și-a stabilit sediul profesional în Timișoara, str. Palanca, nr. 4, ap. B.12...

Exclusiv6 zile inainte

Nebunia adoptată de CNSU prin care impune proceduri de termoscanare cu aparate electronice utilizate de jandarmi, paznici, etc. este în sfera penalului

1. Procedura de ”termoscanare” este folosită în scop medical, adică să arate că temperatura corporală indică o primejdie in cazul...

Sport6 zile inainte

Pentru activitati distractive in aer liber, ai nevoie de aceste articole sportive!

Primavara acestui an a fost compromisa de pandemia de COVID-19. Nu ne-am putut bucura de natura, insa putem recupera timpul...

Exclusiv7 zile inainte

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L  ( II )

G L I S S A N D O M I L I T A R – C I V...

ExclusivO săptămână inainte

In 2 luni de la anuntarea programului ,,fanion” al repornirii economiei romanesti – IMM INVEST, bancile au acordat credite de 7 ori mai putin decat contractul firmei paravan din Giurgiu pentru vanzarea de masti la pret de specula

Un om de afaceri prahovean a fost amenintat si santajat de Fulgeanu Alexandru Constantin din Buzau ce detine „firme” si...

ExclusivO săptămână inainte

Servicii complete de înființări firme

Dacă te-ai hotărât să devii antreprenor, să scapi de șefi și să începi să lucrezi pentru ține, primul pas este...

ExclusivO săptămână inainte

Afacerist prahovean amenintat si santajat de Fulgeanu Alexandru Constantin care sustine ca are „politia” si parchetele la picioare/Inregistrari audio

Un om de afaceri prahovean a fost amenintat si santajat de Fulgeanu Alexandru Constantin din Buzau ce detine „firme” si...

Știrile Săptămânii