Editorial de Ino Ardelean
Alegerile parlamentare, de care ne mai despart doar trei zile, pot să aducă multe surprize. După o campanie electorală atipică cauzată de pandemie, oarecum e normal ca şi acest scrutin să aducă rezultate mai puţin scontate. O primă mare necunoscută ar fi chiar prezenţa la urne, niciun studiu sociologic neputând să dea un răspuns în acest sens.
Din start, e greu de spus câte formaţiuni vor reuşi să treacă pragul electoral, doar trei fiind sigure de acest lucru, la care se adaugă UDMR. Dincolo de multe ştiri care vorbeau de posibilitatea ca UDMR să nu intre în parlament, trebuie spus că acest lucru este ca şi imposibil. Chiar dacă nu face 5%, formaţiunea maghiarilor are la dispoziţie şi criteriul alternativ, respectiv să obţină minim 20% în cel puţin patru judeţe. Ori la o primă privire sunt cel puţin cinci judeţe în această situaţie.
Altfel, bagă cineva mâna în foc că Pro România lui Ponta şi Tăriceanu va depăşi pragul electoral? Probabil da, dar nimic nu e sigur. Lucrurile sunt chiar mai complicate în cazul PMP, partid care, în afară de a înjura USR, nu ştiu să mai fi propus ceva în această campanie. Pardon, a mai propus-o pe EBA care a viralizat internetul împărţind pliante electorale… unor tractoare şi drojdierilor. (Aici o fi şi o chestie ereditară!).
Şi câte întrebări nu mai sunt vizavi de aceste alegeri. Îşi va menţine PNL şi la urne primul loc dat de sondaje? Va trece pragul de 30 de procente? Ce scor va face PSD? Va reuşi, pe ultima sută de metri, să treacă de PNL? Improbabil, dar nu imposibil. USR PLUS va reuşi să-şi egaleze performanţa de la europarlamentare? Probabil greu, în absenţa valului emoţional de care a profitat în trecut.
Ei bine, dincolo de atâtea necunoscute şi întrebări fără răspuns, avem şi o certitudine. Pentru prima dată în ultimii 30 de ani se ştie de dinainte de alegeri că PSD nu va conta la formarea viitoarei majorităţi guvernamentale. Iar acest lucru chiar este o premieră absolută. Chiar şi când a pierdut puterea, în 1996 sau 2004 (atunci a şi fost pe primul loc, dar s-a ivit “soluţia imorală” Voiculescu), PSD-ul nu era înfrânt dinainte. Acum este.
Şi asta dincolo de declaraţiile Gabrielei Firea care, reconfigurând democraţia, a spus că PSD va fi la guvernare dacă va fi pe primul loc. După Mihai Tudose care visează aproape 40% nu poţi să te iei, fiindcă la el, ca în cazul lui Băsescu, nu ştii când a făcut declaraţia, înainte sau după a doua sticlă.
Şi când spun că PSD va deveni irelevant la formarea guvernului, mă refer în primul rând la faptul că mingea, după alegeri, va fi în mâna lui Klaus Iohannis, cel mai important agent electoral al acestei campanii. Şi nu doar al PNL, ci per total. Că PNL va face guvern doar cu USR PLUS sau va coopta şi UDMR sau PMP (dacă trece pragul) sunt doar instrumente de lucru acum.
Clar este că PSD se pregăteşte pentru cel puţin patru ani de opoziţie, aşa cum n-a mai stat din perioada 1997-2000. Fiindcă trebuie spus că, în ultimii 30 de ani, PSD a fost la guvernare sau a susţinut guvernul, cu excepţia perioadelor 1997-2000, 2005-2006 (în primăvara lui 2007, după retragerea PDL de la putere, Guvernul Tăriceanu a fost suţinut de PSD în parlament), 2010 – mai 2012. Iar la urma urmei, poate şi PSD-ului îi va prinde bine puţină odihnă în opoziţie, după atâta muncă la putere în folosul românilor…
