Primesc în ultimele zile un semnal din țară că avem colegi nemulțumiți și dezamăgiți, rulând aceeași bandă veche de magnetofon că ”nimeni nu face nimic pentru noi!”, dezvaluie Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul.

O deznădejde demotivantă sedimentată din așteptările puse mereu în alții și dacă se poate, el să primească (eventual gratuit) o pungă de semințe ca să aibă ce sparge în fața televizorului, când îi urmărește cum aceștia, alții, luptă și pentru drepturile lui!

Acum, pe principiul parafrazat al Academiei Cațavencu după care ”membrii sindicatului nostru sunt mai deștepți decât ai lor”, țin să spun că tocmai un asemenea scenariu ne-a adus aici. Ne-a adus aici, faptul că mai mereu, majoritatea polițiștilor a așteptat să lupte alții pentru drepturi, alții să iasă în stradă. Pe când mobilizam lumea la proteste, nu de puține ori întâlneam inși cu atitudine superioară, afundați – tocmai atunci – în treburi mult mai importante! Pentru că suntem urmăriți de militari – primesc multe semnale de apreciere legate de ceea ce scriem – unde sunt mulțimile de pensionari militari, atunci când polițiștii ies în stradă, se mai intreaba acesta?

Acum, pe un nou val al nemulțumirilor aflu că SNPPC o pune, din nou, de un protest(uț) pe data de 14 decembrie și hai, gloata entuziaștilor face coadă din nou la… semințe! Păi nu ați văzut cum un ditamai mastodontul sindical cu jjjjde mii de membri (le-am mai tăiat noi din zerouri după ce am smuls prin judecăți numărul exact al membrilor) abia dacă reușește să adune o mână de oameni în piață?! Acest mastodont, parcă din specia Iliescu, primea bunăoară gura de oxigen de la colegii de la penitenciare, acum anunță că va defila cu SCMD, mai dezvaluie sursa citata.

De multe ori mă întrebam, cum naiba reușesc unii să adune zilnic, vreo câteva zeci de protestatari în fața MAI… oamenii aștia nu au program? Unde găsești 100 indivizi dispuși să-și sacrifice 2-3 săptămâni din concediu/libere pentru a sufla în vuvuzele pe sub geamurile bine zăvorâte ale MAI? Sau într-o altă variantă vorbim despre un efort logistic extraordinar, rulând 30-40 indivizi (în fiecare zi alții), cu o veritabilă acțiune de programare a efectivelor… Credeți cumva că frustrarea nu macină aceste mici grupulețe de ”eroi”, mai ales că cel mai dificil este să-i mobilizezi pe polițiștii bucureșteni?!

Oricum ar fi și într-un caz și în altul rezultatul este nul, pentru că politicienii noștri se gudură doar în fața mulțimii. Uitați aici dovada: https://drive.google.com/file/d/1cXjdl1IbqIybUSMFOxwzayxNd88WpKjM/view?fbclid=IwAR30GY2Cnpcc-tdgbDqYAd4BLb5BPXAbXfB_NrUGQvFeFbbPGWef6TCEm2U

Ca să reușești, singura soluție e să cumperi mercenari. Fripturiști de ocazie găsești cât lumea prin București. Dacă o vreme doar bănuiam că asta se practică, un interviu luat unui protestatar SNPPC la unul dintre ultimele proteste mi-a confirmat că exact asta se întâmplă! Reportera era destul de tinerică și lipsită de experiență, astfel încât ”onoarea protestatară” scăpase basma curata, altminteri praf ne facea! După ce l-a întrebat pe liderul Zelca, reporterița a decis să plimbe microfonul și pe la alți protestatari ”de rând”, ca să afle ce-i doare. A zis primul cîte ceva, dar când a ajuns la al doilea – un tip, în etate – acesta a zis că nu e bine ce se întâmplă cu polițiștii… La insistența reporteriței, tipul ”s-a spart”: păi, eu nu sunt polițist și nici nu am lucrat în poliție! Dar purta vesta cu însemnele SNPPC!

Guvernanții au apreciat că pentru polițiști și ceilalți din categoria ”prostime” să majoreze salariile cu 5% de la 1 ianuarie 2024 – că deja era prea de tot și vin alegerile! – iar profilor, care erau să blocheze încheierea anului școlar, li se majorează cu 20%! De ce? Pentru că au ieșit în stradă, au fost hotărâți, au răbdat foame… atunci când faci grevă, nu primești salariu.

În altă ordine de idei, este deranjant jocul la cacialma pe care îl practică mai mulți reprezentanți sindicali, dintre care SNPPC pare a fi campion în materie. Ei sunt perfect conștienți că nu au de unde scoate oameni iar noi suntem naivi să credem că vreunul dintre organizatorii de proteste a pus vreodată pe primul loc EFICIENȚA acțiunii. Dimpotrivă, aceștia sunt preocupați să muște startul, după care să-și arunce eșecul în curtea celorlalți competitori sindicali care – vezi Doamne! – ar fi foarte comozi și nu ies în stradă! Refuz să accept această mizerabilă variantă de activitate sindicală, să te lauzi că te bați în proteste pentru a câștiga adeziunile naivilor sau ale comozilor. Pentru că iarăși mulți se complac în acest veritabil lanț al complicităților: o parte crede că din 20 lei/membru îl cumpără pe ministrul de interne cu tot cu Despescu la pachet (doar că sindicatele s-au vândut), iar cealaltă mimează proteste periodice pentru a-și justifica încasările.

Înainte de a intra în luptă, un comandant deștept face revista frontului, estimează pe ce efective se bazează și abia după aceea decide dacă aruncă ori nu mănușa. Nu faci, ca prostul, declarație de război, dacă tu – de unul singur – nu poți aduna o prezență onorabilă. Aliații trebuie să știe din timp, să fie solicitați, eventual consiliați iar trupele lor să-ți fie ca un adaos la grosul armatei tale. La ultimul mare protest, cel cu ”unitatea”, mega sindicatul nu număra mai mulți polițiști activi decât SPR Diamantul, al treilea sindicat ca număr de membri! A avut județe cu ZERO prezență iar în altele le plătisem noi autocarul, că oricum erau o mână de oameni!

SNPPC prestează ca o ceată de lăieși care bat ciuberele prin mahala și cheamă a revoltă dar se împrăștie ca un cârd de ciori la prima confruntare. După care își pun poalele în cap și urlă că alții i-au împiedicat să izbândească! Așadar, fără să fim întrebați și noi, ceilalți, de fiecare dată ne trezim cu marcaje în calendar, bat ciuberele pe toate paginile de socializare, aruncă săgeți și prin părți, în timp ce cu greu reușesc să adune câțiva suflători de vuvuzele, apoi urlă a ”lipsă de unitate!”

Pe cuvânt, e jenant, domnilor, mai declara Vitalie Josanu. (Cerasela N.).