Odată cu creșterea vitezei de deplasare, roțile se învârt mai rapid și, din cauza deformărilor elastice, apar diferențe de aderență între acestea, iar consecințele uneori pot fi catastrofale.
Viteza nu schimbă doar cât de repede ajungeți la destinație. Ea schimbă felul în care mașina frânează, virează, reacționează la denivelări și folosește aderența oferită de anvelope. Cu cât viteza este mai mare, cu atât toate manevrele cer mai mult de la mașină și de la șofer. Iar aderența, oricât de bune ar fi anvelopele, nu este nelimitată.
Aderența poate fi privită ca o rezervă. Din această rezervă folosiți o parte pentru accelerare, o parte pentru frânare și o parte pentru virare. La viteze mici, mașina are timp să transfere forțele progresiv, iar anvelopele pot păstra mai ușor contactul eficient cu asfaltul. La viteze mari, aceleași manevre consumă mult mai repede această rezervă. O frânare care pare banală la 50 km/h poate deveni critică la 100 km/h, pentru că energia pe care trebuie să o elimine frânele și anvelopele crește foarte mult.
Cel mai ușor de observat efect este distanța de frânare. Când viteza crește, mașina nu are nevoie doar de câțiva metri în plus pentru oprire, ci de mult mai mult spațiu. La aceasta se adaugă timpul de reacție al șoferului. Chiar dacă apăsați frâna corect, mașina parcurge o distanță importantă până când sistemul de frânare începe să lucreze efectiv. Pe asfalt ud, murdar sau denivelat, diferența devine și mai mare.
În viraje, viteza influențează direct stabilitatea. Cu cât intrați mai repede într-o curbă, cu atât forța laterală care împinge mașina spre exterior este mai mare. Dacă anvelopele nu mai pot susține această forță, mașina începe să piardă traiectoria. La o mașină cu tracțiune față, apare frecvent subvirarea, adică vehiculul tinde să meargă drept, deși volanul este rotit. La o mașină cu tracțiune spate, mai ales dacă accelerați în viraj, poate apărea supravirarea, adică spatele începe să alunece spre exterior.
Viteza ridicată complică lucrurile și pe carosabil ud. Anvelopele trebuie să evacueze apa din fața benzii de rulare. Dacă viteza este prea mare, apa nu mai este eliminată suficient de repede, iar anvelopa poate începe să plutească pe pelicula de apă. Acesta este fenomenul de acvaplanare. În acel moment, direcția și frânarea devin mult mai puțin eficiente, iar controlul se poate pierde brusc.
Nici sistemele electronice nu pot anula legile fizicii. ABS-ul ajută la păstrarea controlului în frânare, ESP-ul poate corecta unele derapaje, iar controlul tracțiunii reduce patinarea roților. Totuși, aceste sisteme lucrează cu aderența disponibilă. Dacă viteza este prea mare pentru condițiile de drum, electronica poate doar să limiteze pierderile, nu să creeze aderență din nimic.
Starea anvelopelor (de vară, de iarnă, sau all season) contează enorm. Un profil uzat, presiunea incorectă sau anvelopele nepotrivite sezonului reduc rezervele de siguranță. La viteze mici, aceste probleme pot trece neobservate. La viteze mari, ele se transformă rapid în instabilitate, distanțe mai lungi de frânare și reacții imprevizibile.
De aceea, viteza trebuie adaptată mereu la drum, vreme, trafic, încărcarea mașinii și starea anvelopelor. Un șofer bun nu este cel care merge repede în orice condiții, ci cel care știe câtă aderență are la dispoziție și nu o irosește. În trafic, prudența nu înseamnă teamă, ci respect pentru limitele mașinii și ale drumului. Și, dacă e cazul, apelarea la un service anvelope.
Sursa foto: https://davanti-tyres.com/
