Efectul pervers al mega-scandalului care îl vizează pe procurorul general Augustin Lazăr este faptul că asistăm practic la o redistribuire a unei părți poate chiar semnificative a electoratului frontului anti-PSD. Și asta se întâmplă în condițiile în care eroul negativ al istoriilor macabre împărtășite în ultimele zile opiniei publice nu are nici profilul, nici vocația și nici ambiția unui politician. Ceea ce eu voi măsura astăzi va fi cu certitduine resimțit în prognozele de mâine ale instititutelor de cercetare de piață și va fi parte a rezultatelor a două scrutinuri electorale importante: europarlamentarele și prezidențialele.
Spre deosebire de protejata sa, Laura Codruța Kovesi, care este expresia modernă a aceluiași mod de a practica meseria de procuror cunoscut încă din anii stalinismului și, apoi, ai ceaușismului, Augustin Lazăr nu a intrat până în prezent și nu va intra nici în viitor în calcule electorale în calitate de potențial candidat politic. Și asta în ciuda faptului că, de când cu revocarea solicitată de Tudorel Toader, el a devenit un casus belli în confruntarea dintre partidele politice. O confruntare internă, extinsă puternic în plan extern. Și cu toate acestea, de când au apărut probele care continuă să șocheze opinia publică asupra rolului pe care el l-a jucat în anii 80 ca torționar, s-au declanșat cu o viteză uluitoare mecansime de tip electoral, care reîmpart cărțile pe masa de joc. Cel puțin în rândurile opoziției. Să analizăm aceste mutații și să vedem care poate fi consecința lor.
PSD, căruia mai recent i-a fost atașat și ALDE, este demonizat mai mult decât niciodată de către opoziție, dar și de o parte a societății civile care și spune #Rezist, utilizându-se extrem de frecvent apelativul de „ciumă roșie”. În această accepțiune, PSD este continuatorul, descendentul nemijlocit al partidului comunist, partid totalitar, și a tuturor practicilor caracteristice în toate acele decenii de tristă amintire statului, care a funcționat în baza poliției politice și a disprețului față de drepturile și de libertățile fundamentale ale omului. În același timp, cei care proclamă zilnic supremația statului de drept, punând-o în antiteză cu întreaga filozofie atribuită „ciumei roșii”, au susținut și susțin în continuare ceea ce societatea românească și nu numai denumește statul paralel. Statul paralel este cel care se opune supremației electoratului și supremației legii, încercând să le substituie cu dreptul forței și cu simularea unor lovituri de stat de natură să dea peste cap ordinea constituțională și să aducă la pârghiile de comandă ale societății persoane și forțe, care nu au fost nici alese și nici numite în mod democratic. În încercarea de a demonta acest stat paralel, cu toate componentele sale, asupra cărora nu mai are rost să insistăm – operațiune care are loc și în alte state și în primul rând în Statele Unite – au fost și sunt devoalate, rând pe rând, operațiuni de tip anticonstituțional extrem de periculoase pentru orice democrație. Cu atât mai mult pentru una incipientă și vulnerabilă.
Statul subteran nu poate funcționa în absența unui braț înarmat, care să instituie într-o formă sau alta teroarea, în scopul reducerii la tăcere a adversarilor. Sub pretextul luptei împotriva corupției, o cauză unanim împărtășită atât în România cât și în întreaga lume, a luat ființă acest instrument, a cărui vârf al aisbergului este reprezentat de segmente ale serviicilor secrete, care practică în mod curent poliția politică, de procuratură și, atâta cât s-a putut și se mai poate, de magistrații judecători. În esență, sub altă formă, mai laminată, mai adaptată timpurilor noi, mai potrivită contextului național și internațional, avem de-a face cu o continuitate. Între ce a fost și ce este.
Această continuitate se manifestă în două feluri. Prin descendență – cazul Kovesi, de pildă, progenitura unui procuror comunist și protejata unui nucleu rămas în activitate al vechiului stat totalitar. Sau chiar în mod direct. Nemijlocit. Cum se dovedește a fi cazul procurorului Augustin Lazăr, procuror comunist, strâns legat în modul cel mai direct posibil de organele Securității statului, căruia i s-a încredințat o sarcină destinată doar celor mai de încredere, în general școliți la Grădiște, unitate militară a Securității, de a deține custodia unor deținuți politici. Sarcină pe care și-a îndeplinit-o cu brutalitate, cu cruzime chiar și, în orice caz, cu exces de zel chiar în raport cu exigențele statului totalitar. Și care, iată, cum-necum, dar noi știm cum, a ajuns după îndepărtarea cu cântec a lui Tiberiu Nițu fix în poziția acestuia de procuror general al României. Legătura dintre descendența directă și descendența indirect este mai vizibilă decât oricând, dacă contemplăm acest tandem Augustin Lazăr-Laura Codruța Kovesi.
Ceea ce este straniu, șocant, revoltător, abominabil chiar, este că asemenea personaje, precum și practicile pe care le-au generat sunt respinse și demontate de „ciuma roșie”, susținută de un electorat de milioane de români, dintre care cei mai mulți nici măcar nu au fost membri ai partidului comunist, dar în schimb este susținută activ de reprezentanții și electoratul frontului anti-PSD, care „beneficiază” și el de o distribuție relativ egală cu cea din frontul anti-PSD a elementelor active ale fostului stat totalitar cu descendență directă sau indirectă.
Noul PNL și-a făcut un titlu de onoare din susținerea Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr. În primul caz, descendența indirectă, ereditară, mentală și culturală doar, Ludovic Orban a ordonat chiar confecționarea unui afiș electoral, care a circulat și în spațiul fizic și în spațiul virtual. Pentru Augustin Lază, mai are timp. Ei bine, PNL și USR-PLUS în special, ca să nu mai vorbim de miile de ONG-uri finanțate de Soros sau de serviciile secrete române și străine, sunt acum lovite prin ultimele dezvăluiri legate de Augustin Lazăr de un tsunami chiar mai puternic decât cel reprezentat de cercetările penale la care este supusă zeița anticorupție.
Totul în plan ideologic este astfel dat peste cap. Se prăbușește întregul eșafodaj moral și ideologic în baza căruia a fost întemeiată și concretizată această susținere. Și, rând pe rând, se revoltă segmente întregi ale electoratului frontului anti-PSD. În timp ce conceptul de „ciumă roșie” își pierde consistența, întrucât se dilată și are tendința de a ocupa și terenul opoziției politice și civice. Luni vom demonstra punct cu punct cum se petrec lucrurile în aceste bazine electorale și de ce rolul jucat de Augustin Lazăr și îmbrățișarea strânsă a acestuia de către Klaus Iohannis și frontul anti-PSD este catastrofală, moral și apoi electoral vorbind, pentru opoziție. Dar până luni să reținem avertismentele severe, urmate de ultimatumuri ale Asociației 21 Decembrie, ale Asociației 15 noiembrie, ale asociaților foștilor deținuți politici precum și ale PNȚCD, cărora le adăugăm voci din ce în ce mai puternice din interiorul partidelor politice anti-PSD, dar și din rândul societății civile care le susțin.
Sorin Rosca Stanescu
