Connect with us

Exclusiv

OPINIE/După umila mea analiză a primilor 3 candidați cu șanse la Primăria Ploiesti, ținând cont de criterii precum competența administrativă, independența față de partid în urmărirea obiectivelor și caracterul

Publicat

pe

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată. În context, apar tot mai mult formulări memorabile, care surprind concis situația. Bunăoară, unul dintre scriitorii de primă linie acuza reducerea vieții României la „penali”, cu punerea în paranteză a efectivilor penali și a nevoii de dezvoltare. Ca urmare, performanțele regimului au devenit un fel de „pârțăgărie”.

Președintele unui partid din arcul guvernării spunea că „România nu are azi un președinte normal, ci unul care, neavând vreo idee, răspândește ură”. După alegerile din 2019, un senator prestigios se întreba „cum de au votat oamenii pe cineva care nu a realizat nimic și nici nu a promis ceva”. Este adevărat, doar o treime l-a „votat”, dar, cum nu prea se știe că există integritate, se pretinde orice. „Ăștia știu ce-i voința politică, cât cunosc eu cărăruia spre Lună”, spunea cineva, observând că în 2019 au fost „alegeri libere” după ce au fost stârpiți contracandidați cu justiția și Securitatea și s-a putut juca finala cu cineva preferat.

Cum mai aminteam, la finanțarea țării din împrumuturi, care urcă peste puterile ei, un economist cunoscut observa că România a ajuns „țara în care părinții mănâncă din farfuria nepoților”. Securismul s-a lățit, încât un ziarist întreba inteligent liderul unui partid „dacă pe la voi mai sunt ceva civili?”. Un întreprinzător spunea că „România actuală este singura țară din Europa care are nu numai <poliție poliție>, ci și <poliție locală> la purtător pentru primari, în vreme ce firmele trebuie să-și facă, fiecare, <poliția proprie>”. Un jurist sesiza că „aici se vorbește de justiție independentă după ce un ins injust alege judecătorii”.O profesoară demasca „betonarea sărăciei de idei și a ignoranței” la cei care conduc. Un romancier cunoscut spunea că „România nu ajunge la liman fără decidenți pregătiți, care citesc destul și se neliniștesc tot timpul, dar nu pentru ei”. Iar un mare actor trăgea cortina: „la aniversare nu-mi mai doresc nimic, nici măcar sănătate”.

Se poate lungi lista reflecțiilor de acest fel. Situația în care a fost adusă România este alarmantă, chiar dacă, într-o tradiție nefastă, aproape fiecare, săturat de ce vede în preajmă, o ia mai curând pe calea sa, decât să se unească cu altul. Rarele voci ce se fac auzite sunt promt ochite de nulități trimise din umbră, fapt de care profită, ca totdeauna, impostorii.

Place nu place, trebuie recunoscut că situația are ca sursă sărăcia mentală și, mai exact, organizarea mentală. Spus simplu, de la guvernanți în jos, se văd cu ochiul liber dificultăți în a gândi, dar mai ales de a gândi corect. Informarea lacunară (România a ajuns țara cu cel mai mic consum de carte pe locuitor!), ciocoismul (aici, și într-un necaz precum pandemia „oficialii” fură), măsluirea a ce ar trebui păstrat curat (alegeri, ordinea valorilor etc.), lipsa de cultură sunt humusul acestora.

Grecii aveau obsesia ființei, scria Heidegger. O aveau însă mai clar pe aceea de a nu greși. Cine încălca regulile de logică era ironizat – nu numai în vestitele dialoguri socratice. Groaza era ca deciziile să nu depindă de inși nepregătiți, încât ochlocrația, care însemna guvernarea de către cei mai slabi, le părea tot ce poate fi mai oribil. Pe acest fundal, Aristotel ne-a și dat logica simplă și pe înțelesul tuturor, în orizontul evitării erorii și confuziei.

Se comit sofisme în lume, dar ele nu devin decât rareori fel de a cugeta al celor care decid. România actuală se particularizează prin aceea că este guvernată prin erori și confuzii. Iată doar câteva exemple la îndemână, dintre cele mai intuitive.

„Președintele” face mai nou dogmă din susținerea că „nu s-a făcut nimic în toți acești treizeci și ceva de ani”. Cine știe măcar matematica elementară a teoriei mulțimilor, ce trebuia învățată în gimnaziu, își dă seama că nu poți cugeta fără riscuri cu „toți” și „toate”. S-ar putea să te incluzi, inevitabil. Așa stând lucrurile, un „președinte” care stă în funcție de șase ani, din cei treizeci și ceva, și nu a făcut nimic, dar blochează cu mărginirea lui și ce s-ar putea face, este în mod sigur coautor al nimicului pe care îl acuză.

La noi, atmosfera s-a umplut pe nesimțite și din nefericire nu cu gândirea curată și riguros democratică a epocii, de care profită, totuși, societăți întregi, ci cu sofisme. Acestea sunt adresate acum unei populații socotite, pesemne, de idioți.

Cineva îmi spunea deunăzi că, potrivit „președintelui”, cetățenii țării sunt needucați. Evaluarea i-a scăpat în ultima miercuri, când a spus că „în educație lucrurile vor fi perfecte după ce se aplică programul <România educată>”. Nu mai insist pe întrebarea: de fapt cine educă pe cine? Golăniile anticonstituționale ale „președintelui” sunt cumva educație? „Marfa proastă”, cum îmi șoptește un istoric prestigios, adusă la decizii de „președinte”, ca să-i țină isonul, încurajează cumva tinerii să învețe? Chiar toți românii sunt needucați?

La drept vorbind, „președintele” nu stă mai bine la examene luate pe traseul propriei educări decât Monica Anisie. Ar fi utilă verificarea. Faptul ar trebui să-l îndemne la precauție, încât să nu creadă că oricare s-a educat doar cât el.

S-ar putea scrie deja doctorate și monografii despre erorile ce se comit de la vârf în jos. Am semnalat și altădată șansa (A. Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Ed. Academiei Române, 2013), după ce am examinat pe larg erorile (A. Marga, Argumentarea, Ed. Academiei Române, 2010). Pot să spun acum cu toate probele alături: nu a fost în istoria recentă a României un teren mai plin de erori și confuzii – de erori de gândire în înțelesul strict – decât astăzi. Fiind atât de multe, nici nu ai cum să le inventariezi într-un articol.

Mulți îmi cer să lămuresc felul de a cugeta al prostocrației. O fac aici pe câteva exemple luate din discursuri și acțiuni, aduse la structuri cât mai simple cu putință.

Este un fapt acela că nu se cunoaște vreun responsabil „liberal” al României de azi, de la „președinte” în jos, care să se fi exprimat pentru lărgirea libertăților cetățenilor, pentru pluralism, democratizare și pentru dreptate în justiție. „Liberalismul” actual de la Carpați nu se ocupă de așa ceva! Nici nu pricepe asemenea valori. Cugetarea pe care faptele o atestă este, în schimb, cam aceasta: „Liberalismul apără libertățile persoanelor, iar noi punem cătușe la cât mai mulți, aducem clientelă de cea mai joasă extracție în funcții, oferim palavre în loc de realizări în interes public, suspendăm legile pentru alocații, salarii și pensii, deci noi suntem liberali”.

Dezordinea mentală se poate comenta felurit. Putem economisi însă timpul după norocul pe care îl avem cu „hard talk”-ul care s-a desfășurat recent la BBC. Lumea întreagă a putut să vadă că un fost procuror general nu numai că nu cunoaște dreptul în accepțiunea umanității actuale, nu numai că nu poate evada din incultură, dar se chinuie cu imposibilul – să justifice „protocoalele” de cooperare ale judecătorilor și procurorilor cu serviciile secrete și condamnările politice din România actuală. Se vede bine că este destul să pui decidenții României de azi la confruntare deschisă cu standarde de justiție și de civism ale oamenilor de astăzi, ca ei să-și dezvăluie întreaga impostură!

Neavând capacitatea de a discuta situația în care s-a ajuns, guvernanții raționează conform schemei: „la realitate se ajunge prin descrieri fidele și explicații adecvate, noi descriem și explicăm, deci pe noi să ne ascultați”. Evident că nu se poate indica vreo descriere sau explicație serioasă din partea decidenților actuali. Din capul locului, nu există vreo analiză cu probe suficiente. În plus, din premise ca cele de mai sus nu rezultă concluzia – pe care din nou rudimentarul „președinte” a tras-o miercuri, tot abuziv: „vom câștiga alegerile zdrobitor”. Este doar un sofism trivial, cunoscut sub numele de „non sequitur”, semn, între altele, al lipsei civismului. Iar dacă se „câștigă” alegeri cu măsluirile din 2019, la ce bun? În definitiv, cui folosește? Poate doar îi va determina pe și mai mulți la emigrare. Sau vor fi și mai mulți moldoveni (acum se înregistrează recordul de jos, de 30%, cum spune ultimul sondaj!) care nu iau nicidecum România ca ceva demn de urmat!

Guvernanții deduc sofistic: „este obligatoriu să pedepsim corupția, cum ne cer autoritățile, deci este obligatoriu ca cineva să fie pedepsit”. Și apoi, cu o astfel de eroare (un fel de „amfibolie”), se pedepsește la nimereală, ce și cine pică, „pentru vitrină”, cum remarcau atenți lideri bulgari și unguri.

Colportori „guvernamentali” de date sanitare cugetă prin comparare, nici mai mult și nici mai puțin, cu Italia, Franța, Spania: „aceia au mai multe infecții și mai mulți morți, deci noi stăm bine”. Nu mai contează că acele țări au populații mult mai numeroase și sunt centrale în schimburile mondiale. Până și simplele raționamente statistice, ce trebuiau învățate în liceu, au devenit străine.

Se pretinde, cu suficiență, că „cei care au guvernat sunt răi, deci noi suntem buni”. Nu mai insist asupra faptului că nu este deocamdată absolut nici o probă că guvernanții anteriori ar fi fost sub nivelul celor de azi sau că cei de azi ar avea vreo valoare! Faptul că inaugurezi obiective modeste făcute demult și agresezi bunul simț nu spune nimic cetățeanului cu mintea întreagă. Dar așa cum se gestionează pandemia, nefericirile din aceste zile sunt doar preludiu. „Starea de alertă”, care deja nu a rezolvat mare lucru, ca și, de altfel, „starea de urgență” se proclamă iarăși de fapt pentru a împiedica mitinguri și demonstrații și discutarea publică a nepriceperii și abuzurilor!

Se bate câmpii cu „guvernul guvernează, dar Curtea Constituțională și opoziția de orice fel sunt de vină că s-au infirmat hotărâri de guvern neconstituționale”. Nu mai este de insistat, fiind de domeniul evidenței, că avem de a face cu un guvern care nu știe reglementa fără erori de conținut, de gramatică și de drept! Iar treaba cu vina celui care nu este la guvern pentru erorile guvernanților este atât de vulgară, încât se detonează singură.

Se bate monedă că „X trebuie oprit cu orice chip să vorbească, căci ține cu rivalii”. Neputându-i-se pune călușul, se trece la o mobilizare de neisprăviți pentru a perora cu cine este însurat respectivul, cu cine stă la masă, ce a sâvârșit în biografia sa, ce citește, ce a spus, etc. sau despre orice.

Firește că pe poate discuta orice. Dar înlocuirea discuției despre ce susține în mod precis, expresis verbis, cineva cu perorația despre persoană este un sofism care se învață în liceu, numit, pentru cine vrea să cunoască, „argumentum ad hominem”. Cel mai prolific logician al discursului public (Douglas Walton, A Pragmatic Theory of Fallacy, The University of Alabama Press, 1995) a studiat cuprinzător acest sofism și a spus lucrurilor pe nume: înlocuirea este doar o eroare prin care se vrea să se „distragă atenția” (p. 218) de la problema pusă în discuție, la orice altceva, fie și cu falsuri. O eroare care nu duce niciodată la lămurirea lucrurilor, doar că, prin bruiaj, oamenii sunt împiedicați să se adreseze altor oameni!

Unul dintre cele mai penibile metehne, care s-a întărit sub regimul securist din ultimii ani, este vorbitul „oficial” despre ce se crede că ar gândi în sinea lor oponenții. „Președintele” însuși o ia prin bălării și acuză că alții năzuiesc să guverneze. El nu știe că politica este, la propriu, competiție de oameni maturi pentru a ajunge la decizii, că orice om este liber și are drepturi. Și că fiecare are dreptul să gândească și să vorbească, încât și un condamnat trebuie ascultat, ca, de altfel, și un cerșetor. Contează adevărul pe care îl rostește omul, nu că este în zdrențe sau în lanțuri sau nu place cuiva.

Și mai grav este, însă, altceva. Nu poți intra în cugetul unui om fără să recurgi la raționamentul prin analogie – prin analogie cu tine însuți. Nu este posibil altfel! „Președintele” face analogia închipuind-și că toți înțeleg politica drept administrare de măciuci, conform înțelegerii sale mărunte, ce amintește de distincția între „amic” și „inamic”, lansată tocmai de Carl Schmitt.

Se știe că trilemă este situația de gândire când sunt trei alternative, dar fiecare duce la infirmare (la același rezultat, altfel spus). Aici am în vedere trilema statului de drept – așa cum este el înțeles de guvernanți.

Trec peste eroarea vaguității („vagueness”, în manualele englezești) inclusă în declarații frecvente privind statul de drept, de genul „eu apăr statul de drept”. Orice cetățean lucid se poate întreba: care stat de drept? Unde? Când? În ce se vede apărarea? Trec peste alte erori din declarații.

Statul de drept, așa cum este înțeles și practicat de guvernanții de azi, are în față trei alternative. Prima este să se ia în brațe pe sine trecând sub tăcere, cum se face astăzi, că, de pildă, judecătorii, chiar în numele independenței justiției, condamnă sau disculpă politic, că procurorii vor să facă legi, iar toți sunt sub controlul unor persoane, mai mult decât al Constituției. A doua alternativă este să se accepte propria relativizare, echivalentă cu trecerea statului în subordinea unui decident, care decide după nivelul lui, fără să mai existe legitimare și legalitate. Cum s-a văzut și în timpul pandemiei, adepți ai relativizării există. A treia alternativă este aceea ca statul de drept să intre în democratizare și să treacă în stat de drept democratic, care, de altfel, este și prevăzut în constituțiile europene. Concluzia simplă este că fiecare dintre aceste alternative pulverizează pretenția de stat de drept, așa cum acesta este înțeles sub privirile noastre.

Sunt și numeroase confuzii în acțiunile decidenților actuali. Acestea impun cetățenilor costuri mari, după ce desfigurează viața societății.

Se face, de pildă, confuzia între libertate și cunoaștere, ca și cum din faptul că suntem liberi rezultă că oricine nimerește la decizii cunoaște lucrurile de care se ocupă. Vasta confuzie a valorilor din România actuală este efectul.

Se face copios confuzia între liberalism și orice politică. Deocamdată, „partidul de suflet” și „guvernul meu” – cum se poate arăta pe lista măsurilor lor – au contribuit la un stat securist, care, mai nou, capătă prelungire într-un stat polițienesc. „Președinția africană” a României actuale nu a dus la altceva.

Este, mai departe, confuzia între succesiune și ameliorare. Faptul că vii după cineva, nu înseamnă că ești mai bun, chiar dacă îi însușești pe șest realizările, mari sau mici. Iar sfatul lui Hjalmar Schacht – „să nu recunoști nimic rivalilor” – duce, cum se vede, doar la o jalnică confuzie între păruială și adevăr și tot în impas, dacă nu la catastrofă.

Confuzie se face apoi între oportunism și rezolvare. Faptul că se mimează ce zic niște „europeni” care evident nu au de a face cu proiectul european sau îl trădează (de pildă, Brexitul sau reacția întârziată a UE la pandemie li se datorează!), nu înseamnă ceva bun pentru România. Pentru țara noastră europenizarea este soluția – dar europenizarea făcută pe tradițiile democratice, pe care un Delors, un Prodi, un Helmuth Schmidt sau Kohl au reprezentat-o. Nu duce decât în altă fundătură reactivarea de azi, de la Carpați, a unor extremisme ale anilor treizeci, ce, har Domnului, nu contează la propriu nici în Germania, nici în Franța, nici în Italia, nici în celelalte țări.

Peste toate, un adevăr de demult se impune. Cu persoane nepregătite la decizii, nu iese nimic. Poți să le dai „guvernul meu” pe decenii, căci nu sunt minți din care să iasă ceva bun pentru o țară.

Așa stând lucrurile, Urmuz, cu ironizarea acidă a aberațiilor ce se petrec când, într-un stat, decidenții frizează iraționalul, redevine actual. Să ne amintim, de exemplu, romanul de opt pagini Pâlnia și Stamate. Imaginile sunt precum „oameni care coboară nu pe scări, ci din maimuță”, „o masă fără picioare bazată pe calcule și probabilități”, „pereții sulemeniți în fiecare dimineață, alteori măsurați cu compasul, pentru a nu scădea din întâmplare”. Poți interpreta imaginile literar și neliterar, cum dorești. Dar nu cumva s-a ajuns la entități fără suport, bazate doar pe calcule meschine, la inși care descind nu din ierarhia firească a vieții, ci, prin mutații întâmplătoare, din „primate”, la vopsirea pereților ca să mai dureze șandramaua acestora?

Andrei Marga

 

Facebook Comments

Exclusiv

Aduceti izoleta/Romania nu a mai vazut asta niciodata!

Publicat

pe

De

(Preluare National – Catalin Tache):

Polițiștii trimiși în Centrul Vechi, mai mulți decât clienții…

”Ordin de la Cotroceni : Închideți România de pe 7 decembrie” titram lovitura din 1 octombrie. Iar de atunci aproape că nu mai este lider politic sau analist care să nu se umfle cu ”sursele” sale despre ”închiderea României de pe 7 decembrie”… Numai că, pe 13 octombrie dezvăluiam că lucrurile deja se precipită și că ”Iohannis va scoate Armata pe străzi înainte de alegeri”! Pentru că, în loc să defileze pe sub Arcul deTriumf de 1 Decembrie, anul acesta militarii cu glonț pe țeavă nu vor fi trimiși barem să sprijine Poliția împotriva clanurilor interlope, dacă o astfel de acțiune inter-instituțională chiar va fi prevăzută. În schimb, din blindatele Piranha de zeci de milioane de euro bucata îi vor controla pe români de măști… Mai ales pe cei care vor încerca să se refugieze în vreun restaurant, bar, cafenea sau alte astfel de ”focare”…

Comisarul șef Berechet scapă Poliția Capitalei de sub control

Până atunci însă, știind atât de bine că tot contraatacul rămâne cea mai bună apărare, strategii ”lockdown”-ului deja au asmuțit forțele Ministerului de Interne asupra patronilor de mici afaceri mai ales din domeniul HORECA, pentru ca nu cumva aceștia să mai apuce să protesteze cumva… Și să zică în cele din urmă ”Bogdaproste” că au fost barem lăsați să tragă singuri obloanele, fără a mai primi amenzile astronomice cu acre sunt amenințați zi și noapte. Dar mai ales să fie verificați ”la sânge”, în plină pandemie și când oricum încasările unor restaurante apreciate au ajuns sub cele ale unor banale covrigării, la autorizațiile de funcționare! Controale pe care în cel mai bun caz ar trebui să le facă structurile specializate ale Primăriilor, ci nu cohortele de polițiști de la Ordine Publică trimise în ultimele zile pentru oricum insignifiantele ”rămășițe” de comerț ce se mai desfășoară în Centrul Vechi.

Acolo unde războiul orgoliilor între actori mai mici sau mai mari de pe scena Ministerului de Interne, de la Bogdan Despescu la Radu Gavriș și de la Bogdan Berechet la Cristian Ghica a dus la escaladarea conflictului fratricid pentru preluarea controlului asupra Poliției Capitalei. Cu victime colaterale sigure în rândurile puținilor patroni care mai încercau să își salveze afacerile și deci implicit locurile de muncă ale angajaților. Dar uite că pentru ca Berechet să poată justifica detașarea lui Ghica din fruntea Poliției Centrului Vechi s-a trecut deja la depășirea grobiană a planului cincinal la amenzi! Noua năpastă venind după săptămânile în care la rândul său subalternii lui Ghica, pentru a îi da peste nas șefului Poliției Capitalei, au recurs la rândul lor la aceste raiduri isterice asupra locațiilor HORECA! Astfel că toți șefii Poliției care se află în spatele acestui ordin sau îl pun în executare cu specificul exces de zel al ”milițienilor atârnători” de altădată ar trebui cel puțin duși la un test psihologic pe bune! Și asta înainte de a răspunde fiecare în parte pentru declanșarea acestei nebunii generalizate!

Războiul Berechet – Gavriș, mutat în Centrul Vechi!

Chiar înainte de a își semna demisia, Liviu Vasilescu i-a îndeplinit un ultim capriciu camaradului Bogdan Despescu, dând cu același pix și pe detașarea comisarului șef Radu Gavriș undeva unde să ”îi mai intre mințile în cap”… Acesta însă nu doar că a atacat și câștigat în instanță ordinul lui Vasilescu, dar acum a găsit și mijlocul perfect de a se răzbuna. Și uite cum comisarul șef Cristian Ghica, și el decapat prin aceeași metodă a decapării de la conducerea Poliției Centrului Vechi este ațâțat public de Gavriș să continue ”rebeliunea” împotriva șefului Poliției Capitalei, comisarul șef Bogdan Berechet. Cel care, în disperare de cauză pentru a se putea acoperi la o adică printr-o ”justificare” procedurală a detașării lui Ghica a dispus efectuarea de raiduri masive asupra tuturor locațiilor din Centru Vechi! Punându-și astfel oamenii să intre cu bocancii tocmai în sfera de competență a lui Ghica de până acum puțină vreme în urmă… Mai mult decât atât, echipajele trimise să poarte acest război personal în stradă par a fi fost instruite să ia la puricat tot ce se poate lua, să dea amenzi și să întocmească orice alte acte procedurale, doar s-o putea demonstra ”haosul” lăsat în urmă de Ghica.

Iar toate părțile implicate în acest ”Jihad” fratricid de la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București acționează cu un ”fundamentalism” care arată că lucrurile au cam scăpat deja de sub control. Și că poate este cazul ca alte structuri ale statului român să intervină de urgență… Asta dacă nu cumva ministrul Marcel Vela, dacă tot se arată interesat să își reia ministerul înapoi, după cum dezvăluiam chiar ieri, decide să se implice și să mai potolească spiritele extrem de inflamate din Poliția Capitalei.

Ca să se răzbune pe cuplul Despescu – Vasilescu, Radu Gavriș îl ațâță pe Cristian Ghica

Mai ales că primii care suferă sunt angajații și patronii firmelor din HORECA. Dar care din păcate vor fi urmați și de cei ai altor mici afaceri, pentru că deja se pregătesc noi operațiuni de verificare a tuturor business-urilor care încă mai funcționează în București! Bineînțeles, a celor conduse de români! Că doar de cele ale ”investitorilor strategici” străini, oricât de exaltați ar fi șefii Poliției ca să execute ordinele de ”închidere a barăcilor” din comerț cât mai repede, tot nu sunt atât de inconștienți încât să se atingă…

”Plutoane de execuție” de la Ordine Publică!

Însă ceea ce surprinde cu adevărat este că la aceste controale tematice au fost trimiși în prima linie a frontului deschis de către Poliția Capitalei în Centrul Vechi polițiștii de la Ordine Publică! Fiind greu de explicat cum de s-a ajuns să se recurgă la aceste veritabile ”plutoane de execuție”, mai ales că polițiștii de Economic nu doar că sunt deja ”rara avis” în cadrul unor echipaje mixte care abundă de jandarmi, mascați și OP-iști! Ca să nu mai spunem că excesul de zel dovedit de unii dintre ”neaveniții” folosiți în aceste operațiuni cer pur și simplu autorizațiile de funcționare, neavând nicio greață în a amenința cu suspendarea sau chiar anularea acestora!

Oare Vela o ști de războiul de gherilă de la DGPMB?

Cu toate că astfel de măsuri excepționale nu sunt în niciun caz apanajul polițiștilor de la Ordine Publică, nici măcar a celor de pe la SICE, ci doar a inspectorilor Primăriilor de Sector! Dar așa este când ”ordinul se execută și nu se discută”… Fie el și unul pur și simplu ”criminal” pentru afacerile patronilor români și a angajaților acestora… Cei care știu foarte bine că dacă ei cedează și trag obloanele acum, atunci ajutoarele promise de stat vor veni de-abia la Paște… Al cailor sau nu, nici măcar nu mai contează, din moment ce aceștia nu știu cu ce vor își hrăni familiile nici măcar până la Crăciun…

 

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

Cand trebuie sa apelezi la implantul mamar?

Publicat

pe

De

implant-mamar

Fiecare femeie este unica si merita sa se simta in largul sau cu corpul sau. Sa se simta complexata sau deloc sigura pe ea din cauza aparentei nu este deci un lucru bun. Sanii fac parte din categoria acelor parti ale corpului care pot duce la complexe, uneori din cauza asimetriei lor, din cauza marimii lor sau a volumului lor.

Faci parte din categoria femeilor care isi doresc un bust si mai generos? Daca raspunsul tau este Da, atunci implanturile mamare propuse de catre specialistii in chirurgie estetica par sa fie cea mai buna solutie pentru tine.

Cand trebuie sa apelezi la implanturi mamare? In general, femeile apeleaza la implantul mamar din motive estetice si cand vor sa scape de anumite complexe sau defecte. Isi doresc sa aiba sani mai frumosi si mai armoniosi pentru a regasi o totala incredere in sine. Dar si unele motive medicale, precum cancerul, le pot face pe femei sa apeleze la acest tip de implant.

Implanturile mamare se recomanda si atunci cand sanii se lasa si isi pierd din volum din cauza sarcinii sau a unei pierderi in greutate. Asimetria sanilor poate sa fie un alt motiv pentru care femeile aleg sa apeleze la implanturile mamare.

Varsta este insa, un lucru foarte important de care sa tii cont, atunci cand vine vorba despre aceasta interventie. In general, este foarte important sa astepti ca toate organele sa ajunga la maturitate. Acest lucru se intampla dupa pubertate, la varsta de 16-18 ani. Varsta perfecta la care te poti gandi la un implant mamar este deci 18.

Iata insa care sunt avantajele de care te vei bucura, daca alegi sa apelezi la implantul mamar.

Vei obtine astfel, un bust mai generos si mai atragator. Cel mai evident avantaj al implantului mamar, fiind ameliorarea formei si volumului sanilor. Deci sunt cele care pot conferi o alura mai tanara.

Te vei simti mai bine in corpul tau si increderea in tine va creste.

Vei putea porta hainele tale preferate.

Implanturile mamare pot dura foarte multi ani.

Chirurgia este planificata in functie de forma corpului si nevoile tale.

In realitate, avantajele unui implant mamar sunt unice si specifice fiecarei femei in parte care alege sa faca aceasta interventie. Unele sunt aceleasi pentru fiecare, altele depind de expertiza chirurgului. Dar avantajul major este aspectul natural.

Iar implanturile fac mai mult decat sa creasca marimea sanilor. Vin cu un plus de rotunjime si de volum si pot corecta chiar asimetria sanilor. Se pot reechilibra deci sanii care sunt asimetrici pentru un plus de incredere si de stare de bine a pacientei.

Si dupa interventie, sanii isi vor pastra forma naturala si un comportament similar cu tesuturile naturale. Nu va mai trebui sa iti faci grija cu privire la forma lor, daca stai culcata sau in picioare.

In plus, nu vei mai fi dependenta de sutien. Nu va mai trebui deci sa apelezi la el pentru a-ti infrumuseta aparenta sanilor.

Meriti deci un bust de vis si implantul mamar este cel care iti poate indeplini acest vis.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

Diferenţele dintre un VPS si un server normal

Publicat

pe

De

servere-vps-vs-gazduire-normala

Dacă ar fi să clasăm cele mai populare întrebări, acest subiect ar lua cu siguranță una dintre primele linii ale graficelor.  În primul rând, ar trebui să fii atent la modalitățile de organizare ale celor două tehnologii. Adesea, pentru claritate, acestea sunt comparate cu locuința în care trăiesc datele tale.

Găzduirea comună, este ca un apartament comun în care toți clienții se înghesuie pe un metru pătrat și își ascund secretele unul de celălalt în spatele unei perdele. Acest lucru, însă, nu îi împiedică să fie prieteni, deși uneori certurile sunt inevitabile.

VPS, cunoscut și sub numele de server virtual privat, este o casă, nelimitată în „filmările” sale, care pe bună dreptate îți aparține doar ție. Desigur, alții pot veni să te viziteze, dar numai prin invitație, deoarece un oaspete neinvitat, după cum știm, este mai rău decât orice invadator.

Dacă ne îndepărtăm de asociații, atunci găzduirea este al n-lea număr de servere virtuale care se află pe un hardware fizic. Principiul de funcționare este următorul: mulți clienți „trăiesc” într-un spațiu virtual. Toate resursele care le sunt puse la dispoziție pentru utilizare sunt partajate.

Acest serviciu este perfect pentru clienții cu sarcini relativ ușoare și funcționalități de bază (panouri de control standard, site-uri „admin” etc.). Dar nu uita că oricare dintre vecinii tăi poate să nu fie suficient de responsabil și, la un moment dat, baza de date poate pur și simplu să „înghețe”, deoarece cineva nu a calculat sarcina și a luat prea multe resurse.

Un VPS este un server virtual care rulează pe un server fizic. Și da, pot exista mai multe astfel de servere virtuale pe același hardware, dar aici clientul primește o platformă absolut independentă, la care doar el are acces.

Se pare că proprietarul condiționat al serverului virtual nu depinde de nimeni, ceea ce înseamnă că orice defecțiuni alev sistemului sunt excluse, dacă numai utilizatorul a dobândit o cantitate suficientă de resurse pentru sarcinile sale.

Unul dintre principalele avantaje ale unui server față de găzduire, este capacitatea de a instala orice sisteme de operare, panouri de control, aplicații etc.

Găzduirea virtuală

Găzduirea virtuală este administrată de specialiștii companiei furnizoare. Dacă cumperi un server VPS Romania, ar trebui să ai cel puțin abilități de administrare de bază, deoarece instalarea, configurarea și, în general, întreținerea tuturor aplicațiilor, scripturilor, site-urilor sau terminalelor tale este acum preocuparea ta. Ca serviciu suplimentar atunci când cumperi un server virtual, poți achiziționa administrarea de bază VPS (care va costa x lei / lună), dar din nou, vorbim despre sprijinirea serverului în sine și nu despre ceea ce ai pe el.

Ce este mai sigur?

După cum am menționat mai sus, găzduirea virtuală reunește un număr mare de utilizatori pe un singur site. Adică, eșecurile operaționale sunt teoretic posibile dacă, să presupunem, numărul de vizitatori pe site-ul unuia dintre clienții de găzduire crește brusc.

Acest lucru va afecta munca altor utilizatori, deoarece resursele sunt distribuite între toți „rezidenții” găzduirii și sunt de fapt furnizate „la cerere”, și prin urmare, nu întotdeauna în mod egal. Deși există planuri tarifare, iar cantitatea de resurse furnizate este specificată în ele, este posibil ca aceasta să nu te protejeze întotdeauna de circumstanțe neprevăzute.

În cazul unui VPS, poți uita de astfel de precedente. Răspunsul rapid al serverului este garantat, deoarece tu alegi configurația care îți va oferi suficiente resurse pentru funcționarea normală a site-ului tău.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Parteneri

Știri din Timiș

Exclusiv22 de ore inainte

Aduceti izoleta/Romania nu a mai vazut asta niciodata!

(Preluare National – Catalin Tache): Polițiștii trimiși în Centrul Vechi, mai mulți decât clienții… ”Ordin de la Cotroceni : Închideți...

SportO zi inainte

Adrian Mutu, ambasador oficial Favbet România

Favbet România revine pe piața locală cu o mutare de Champions League. Compania internațională cu o experiență în domeniu de...

Exclusiv2 zile inainte

Cand trebuie sa apelezi la implantul mamar?

Fiecare femeie este unica si merita sa se simta in largul sau cu corpul sau. Sa se simta complexata sau...

Exclusiv2 zile inainte

Diferenţele dintre un VPS si un server normal

Dacă ar fi să clasăm cele mai populare întrebări, acest subiect ar lua cu siguranță una dintre primele linii ale...

Exclusiv2 zile inainte

De asta se ocupa DNA in tara asta, fratilor, de maruntisuri?/ De asta platim procurorii DNA cu 15-20.000 de lei pe luna

Ionut Cristache: „Ma stiti ca nu-s vreun fan Scripcaru, dar, TOTUSI, asa ceva? De asta se ocupa DNA in tara...

Exclusiv3 zile inainte

Vă invit să lecturați această sinteză, iar dacă vă pasă de viitorul vostru vă propun să votați acel partid/candidat care va pune pe tapet această problemă GRAVISSIMĂ.

„STAREA NAȚIEI ÎN 2020”, DESCRISĂ PE SCURT ÎN 6 PUNCTE, AR PUTEA FI CEL MAI TARE SUBIECT DE CAMPANIE ELECTORALĂ....

Social4 zile inainte

Cea mai buna clinica pentru a face operatii de cataracta in Pitesti

Tu stii ce este cataracta? Cataracta reprezinta o afectiune oftalmologica in care lentilei din interiorul ochiului i se reduce transparenta,...

Exclusiv4 zile inainte

Coviduță nu se atinge de ștampile, saci, secții de vot/E un comunist, urăște alegerile și democrația/Cică e și foarte petrecăreț, îi plac mult cluburile, nunțile, botezurile, manelele, astea de distracție/Participă zi de zi, noapte de noapte, la pelerinaje și slujbe

Să dai întâi cu cârpă muiată-n sublimat” La Iași, în 1928, are loc o conferință a Societății pentru Profilaxia Tuberculozei....

Exclusiv5 zile inainte

Unul dintre Ionești va avea, probabil, norocul să fie iarăși în Parlament căci e perioada liberalismului ăla normal, educat și meritocratic (I)

PNL Prahova a propus un deputat condamnat pentru trafic de influență, pe locul III pe lista pentru Camera Deputaților si...

Social5 zile inainte

Casa Del Santos, caminul pentru batraneti linistite

Casa Del Santos anunta deschiderea casei de seniori. Exista in aceasta locatie calitate si standarde europene provenite din Italia, pentru...

Viața în Timis6 zile inainte

Profita de ocazie! Ai oferte speciale pentru cuvertura de pat!

Odata cu apropierea sezonului rece, iti petreci tot mai mult timp in casa, deoarece vremea de afara nu te mai...

Exclusiv6 zile inainte

Editorial/Epidemia omoară oamenii sau „democrația”?/In plin „JIHAD” la PNL Prahova se utilizeaza varianta „EBa” la alegerile parlamentare: Mihai Apostolache

Voturile prahovenilor sunt tratate, din nou, cu partea „dorsala” de catre PNL Prahova! Asa se procedeaza cu nemaurile, nu se...

ExclusivO săptămână inainte

IN GUVERNAREA PNL, IN PRAHOVA – GOLANI CHELIOSI SI INTERLOPI TRANSMIT MESAJE, PROBABIL, PUSE „IN GURA” EDILULUI (NOU ALES), DE SCHIMBARI IN CADRUL UNOR INSTITUTII DE SIGURANTA NATIONALA

Nu credeam să existe atîta golănie în Poliție! Si, inca nu cred! Cred ca exista cheliosi – interlopi, (chiar puscariasi...

SocialO săptămână inainte

Fostul primar al comunei argeşene Corbi, Virgil Baciu, candidează ca independent la Camera Deputaţilor

După două mandate extrem de reușite ca primar al comunei Corbi, nonconformistul Virgil Baciu vrea să candideze, independent, pentru un...

ExclusivO săptămână inainte

PNL Prahova a propus un deputat condamnat pentru trafic de influență, pe locul III pe lista pentru Camera Deputaților si pe locul I, un MINISTRU DE JUSTITIE care incalca legea/Cel de pe locul II va avea parte de o atentie „deosebita” din partea ziarului „Incisiv de Prahova”/In curand

Pentru vremelnicii care conduc astăzi Romania, luați o foaie de hârtie și notați. Cea mai mare CRIMĂ pe care o...

ExclusivO săptămână inainte

Pop Engineering – un jucator de top pe piata de instalatii electrice industriale

In vremurile dificile pe care le parcurgem, putini sunt antreprenorii romani care fac tot posibilul din imposibil, cu succes, pentru...

Știrile Săptămânii