Editorial de Ino Ardelean
V-aţi putea imagina ca, în timpul ultimului Război Mondial, Churchill şi Hitler să stea împreună la masă la un pahar de whisky? (Mă rog, Hitler era vegetarian, nu fuma şi nu bea, dar putea Churchill să bea – şi încă bine! – şi în locul lui.) Surprinşi şi întrebaţi ce fac, ei să fi spus că e viaţa lor privată, sunt vechi prieteni, iar întâlnirea nu are legătură cu războiul pe care-l poartă. Evident, acest lucru e de neînchipuit.
O să pară o comparaţie exagerată, dar cam acelaşi lucru este să stea şi prefectul de Timiş, Liliana Oneţ, la o cafea, „în viaţa privată”, cu Dan Bittman.
România este acum în plin război. Nu cu un inamic înarmat cu tancuri şi Messerschmitt-uri, ci cu pandemia de coronavirus. Ori printre cei mai mari inamici ai autorităţilor în acest război sunt cei care propagă fake-news-uri în privinţa coronavirusului. Iar printre liderii informali ai acestei „armate” de coronasceptici se află chiar Bittman. De fapt, în ultima perioadă, el a devenit un „general” al „armatei” „Fără botniţă”.
De „partea bună” a războiului, Liliana Oneţ conduce „oastea” din Timiş care se luptă cu pandemia. Cei doi însă, în „viaţa privată”, stau împreună la o cafea, ca „vechi prieteni”, şi schimbă probabil impresii de pe „front”.
Nu mi-aş fi amintit de acest episod dacă nu aş fi văzut tot mai multe bâlbâieli ale autorităţilor din Timiş pe de o parte, dar şi ultimele declaraţii ale cântăreţului, care plânge acum după banii pe care i-ar fi primit la parangheliile electorale, în special PSD-iste. El a continuat tiradele la adresa autorităţilor, reproşându-le preşedintelui Iohannis şi premierului Orban că… n-au făcut spitale în această vară. Nu ştiu câte spitale s-au făcut în România ultimilor 30 de ani, dar să reproşezi că în câteva luni nu ai făcut spitale demonstrează cam în ce ape/mlaştini se scaldă omul. „Cred că trebuie să lămurim lucrurile, Uniunea Europeană e un eșec”, a mai decretat Bittman, zilele trecute, ajungând astfel erou şi la Sputnik.
De cealaltă parte nu pot să nu observ o imensă bulibăşeală la nivelul autorităţilor din Timiş în lupta cu pandemia. Şi când spun autorităţi mă refer, în primul rând, la prefectul care conduce Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. Iar acest haos se reflectă şi în cifre, vineri Timişul ajungând pe primul loc la infectări, depăşind inclusiv Bucureştiul. Iar modul cum a fost gestionată carantinarea mai multor localităţi a fost chiar de poveste.
Astfel, la ora 3 noaptea s-a luat decizia carantinării, iar la ora 5 dimineaţa poliţiştii erau puşi să păzească localităţile carantinate. Ilegal, fiindcă decizia carantinării nu apăruse în Monitorul Oficial. De ce? Fiindcă decizia autorităţilor din Timiş a ajuns târziu la Bucureşti. De ce a ajuns târziu? Fiindcă dna prefect face şedinţe lungi şi fără rost, care se întind până în miez de noapte. (probabil fiindcă după ce s-au închis cluburile n-are altă ocupaţie)
Nu mai discut aici de modul în care au fost alese localităţile carantinate, cu unele scoase de pe listă în ultima clipă, iar altele adăugate. Iar de un Sânnicolau Mare (cu rată de infectare mult mai mare decât alte localităţi carantinate) să nu te legi fiindcă primarul e de la partid şi se ştie ca e pus pe scandal. Totul e făcut pompieristic şi cu un grad înalt de amatorism. De aceea, nimeni să nu se mire de ce Covid-ul loveşte atât de tare în Timiş. Altfel, probabil dacă nu era prefect, Liliana Oneţ se număra printre cei care fac scandal că sunt închise cluburile şi interzise parangheliile.
Şi aici nu pot să nu-mi amintesc de vorbele lui Abbie Hoffman, unul din liderii mişcărilor protestatare din SUA de la finalul anilor 60, care spunea că democraţia este extraordinară, instituţiile democratice minunate, marea problemă fiind însă calitatea oamenilor care conduc aceste instituţii.
PS. Între timp s-a luat decizia carantinării şi a oraşului Sânnicolau Mare.
