Editorial de Ino Ardelean
„De Crăciun ne-am luat raţia de libertate”, era un celebru slogan al Revoluţiei din 1989, revoluţie deturnată, confiscată şi transformată în lovitură de stat de Ion Iliescu şi alţi „tătuci” ai PSD-ului de azi. După 31 de ani, în preajma Crăciunului 2020, odată cu instalarea noului parlament şi învestirea Guvernului Cîţu, România se desparte de aproape nouă ani de PSD-ism. O nouă „raţie”, de această dată de optimism, ce e drept unul moderat, având în vedere vremurile de astăzi.
Peste câteva zile, România, ca de altfel întreaga lume, intră în cel de-al treilea deceniu al mileniului trei. Politic vorbind, deceniul doi a fost unul controlat de PSD. Fiindcă de la căderea Guvernul Ungureanu, pe 27 aprilie 2012, în urma unei moţiuni de cenzură, PSD a fost tot timpul la putere. Inclusiv în perioadele guvernelor conduse de Dacian Cioloş şi Ludovic Orban, PSD a avut pârghia majorităţii parlamentare, ca să nu mai amintesc de alte instrumente „independente”, precum Curtea Constituţională sau Avocatul Poporului.
Nu mi-am propus să fac un bilanţ al celor aproape nouă ani de PSD-ism, poate trebuie doar remarcat că, în această perioadă România a fost aproape de a părăsi traseul european, devenind o „ciumată” a Europei, din cauza lui Liviu Dragnea şi a camarilei sale. Aici mai trebuie punctat faptul că, acum, mulţi PSD-işti se dezic de Dragnea şi se bat cu cărămida în piept că au scăpat de el. Fals, nu PSD-ul s-a debarasat de Dragnea, ci Justiţia i-a scăpat pe social-democraţi de fostul lor „lider maxim”. Justiţie asupra căreia PSD a avut un asalt permanent, ani de-a rândul. Asta ca să vezi ironia sorţii.
Oarecum fascinant a fost însă modul în care PSD s-a despărţit de cei aproape nouă ani în care a fost la putere. Respetiv cu tărăboi, dar şi cu multă băşcălie şi miştouri ieftine. Întrucâtva o oglindă a guvernării sale. Să râdă de Florin Cîţu partidul care a dat-o ca premier pe Viorica Dăncilă, ba a vrut s-o facă şi preşedintele României, denotă o imensă doză de tupeu. Parcă i-am vedea pe jucătorii de la Recolta Laloşu distrându-se pe seama lui Messi. (Exagerată evident comparaţia, dar am încercat un exemplu.)
Să râdă premierul Ordonanţei 13, cel care a fost condus de mână la prima şedinţă de guvern ca un copil de clasa I de Liviu Dragnea (azi în puşcărie) şi CP Tăriceanu (urmărit penal şi fără imunitate) de Cîţu că l-ar avea în spate pe Orban e o neintenţionată autoironie de zile mari. Da, Guvernul Cîţu are multe probleme, dar să facă mişto de el chiar cei care în guvernele lor un saltimbanc precum Daia era considerat chiar de PSD-işti cel mai bun ministru…
E clar, Guvernul Cîţu porneşte la drum cu câteva controverse. Să nu ai pe altcineva la Educaţie decât un traseist precum Sorin Cîmpeanu arată, dacă nu mare penurie de cadre, un mare dezinteres pentru un sector atât de important precum învăţământul. Sigur, am văzut şi la PNL, precum la PSD, competenţe „multilateral dezvoltate”, precum Raluca Turcan, care înr-o zi era dată ministru la Muncă, în altă zi la Educaţie, în alta la Interne etc. Pricepută la toate şi la nimic, important e „ciolanul”. Am văzut şi la PNL, ca la PSD, sinecurişti, nepotisme, incompetenţe. Pe model Andruşcă, am văzut „Grindă”.
Dar sunt şi câteva lucruri pe care nu le vom vedea. De exemplu, acte normative date pentru un singur om (Ordonanţa 13). Nu vom vedea asalturi la adresa Justiţiei, tot pentru un singur om. Sunt mulţi PNL-işti virusaţi de USL-ism, e adevărat, dar reflexele lor civice sunt totuşi mai dezvoltate decât în cazul PSD-iştilor. E adevărat că şi PSD a reuşit o oarecare rebrenduire, scăpând de personaje precum Şerban Nicolae, Nicolicea, „Mitralieră”, Codrin etc., dar îi mai are, de exemplu, pe Olguţa Vasilescu, Buzatu, Arsene, „Şaormă” etc.
Cât despre partea USR PLUS din guvernare acum e o imensă presiune pentru a nu dezamăgi, dar şi marea şansă să demonstreze că poate să şi facă lucruri pe „teren”, nu doar să critice din „tribună”. La urma urmei, această guvernare s-a născut (şi) în stradă, din timpul protestelor împotriva Ordoanţei 13 şi tocmai de aceea trebuie să ţină cont de „stradă”.
