Când credeam că totul este o deșertăciune sub lipsă de competență și bună credință a conducătorilor noștri, haideți să jurăm pe roșu că nu ne-am gândit niciodată să facem exact cum fac alții binele, ba chiar să-i aducem pe acei „alții” să ne facă treaba aia bună, dacă noi nu suntem în stare să ne descurcăm singuri. Să luăm legi făcute și aplicate bine de țări mai cu experiența bunei guvernări, dar dacă tot nu putem dovedi pricepere, să luăm atunci legile deodată cu făcătorii lor mai performanți decât ai noștri.
În țara asta niciodată nu s-a spus asta cu glas tare, căci noi avem o mare problemă: n-am lăsa pe altul din afara țării să ne facă rânduiala, căci mai bine ne furăm noi între noi, dar musai de sângele nostru să fie făcută „lucrarea”.
Nu mai prididim să lăudăm inspirația lui I.C Brătianu când l-a convins pe Karl-Anton, capul dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen, să-l trimită pe Carol I, fiul său, pe tronul României. De numele acestuia legăm primii pași firavi ai României spre statutul de țară civilizată europeană, nu una întru totul orientală, cum eram până atunci. Nu știu când s-a înființat BND-ul, serviciul secret al Republicii Federale Germania, dar oricum s-ar fi numit el pe vremea Hohenzollernilor, n-am pune pe seama unei mârșave ticluiri instalarea lui Carol I ca prim rege al României.
Cu cinism putem spune „și dacă ar fi fost, ce?”. Nu mai bine vedem bilanțul bunelor și relelor unui cap de țară, decât să plângem după patriotismul nostru răpus deodată cu alegerea neamțului Klaus Iohannis președinte al României, dar nealterat zece ani de mandatele filosovieticului Ion Iliescu? Sau să ne trezim într-o dimineață că cineva din propagandă ne reîncălzește ciorba cu Dominic Fritz, primar al Timișoarei și „spion german„ al agenției BND, fără să ne îngăduim puțină logică înainte de a bate câmpii în sfântă zi de duminică?
Sunt câteva motive pentru care un serviciu german ar trimite primar un agent al său. Apărarea intereselor de afaceri ale patronatului nemțesc ar putea fi un motiv bun. Ne amintim cum pe vremuri un lider al PSD Timiș „l-a făcut” de partea lui de acțiuni pe un investitor german ce voia să dezvolte o pârtie de schi în munții Banatului. Așa, pur și simplu, că putea. Sau ar afla din vreme dacă un finanțator din Germania participa la o licitație într-un mediu concurențial alterat, cu niște „frați de afaceri” din Timișoara, pe vremea când se privatiza „moca” această țară, la bucată. Ar fi vrut nemții să știe cu cine și cu ce au de-a face într-o astfel de economie de la periferia Europei? Normal c-ar fi vrut!
Ar fi vrut să știe și chiar știau tot ce se întâmplă, fără să aducă un neamț în funcția de prefect, deși, dacă stăm să ne gândim conspiraționist, Dumitru Ganț este tatăl domnului Ovidiu, deputatul minorității germane în Parlamentul României. Puteau afla orice voiau cu o investiție mult mai mică decât câștigarea unor alegeri într-un oraș de talia Timișoarei. Se presupune că Germania este un stat prieten României. Cred că este al doilea partener de afaceri pentru țara noastră și cu siguranță ar avea mai degrabă de pierdut prin destabilizarea României, decât ar avea o altă țară mult mai perversă și mai răsăriteană.
Prin urmare, găsesc justă dorința unui stat să aibă grijă de cetățenii și capitalul lui, dar de ce această sursă de informații ar trebui să fie una atât de expusă deconspirării, una care să atragă atât de ușor atenția, cum este un cetățean german ajuns în vârful administrației locale? De ce neapărat un neamț, când pentru o negociere potrivită, nemții ar putea afla aceleași lucruri și de la domnul Chiș Culiță, de pildă?
Ce altceva ar putea transmite BND-ului Dominic Fritz, dacă ar fi spion german? Că nu reușim să punem rezonabil de-o Capitală Culturală Europeană în 2023? Că administrația este ca peste tot în țară supusă unor reguli de tipul „lasă-mă să te las”? Că în continuare se dau autorizații în dosare „cu cântec” din dezvoltarea urbanistică? Sau dacă compatrioții lor de la fabrica de anvelope chiar poluează, cum povestește lumea, ori cineva încearcă să le saboteze interesele în afaceri.
În locul nemților, altceva m-ar preocupa: să nu mă facă de râs acest reprezentant al poporului german, Dominic Frtiz din Baden-Wurtenberg, în fața unor oameni care la momentul votului și-au făcut mari așteptări optând pentru el. Și asta chiar pe banii statului german, pe leafă de agent, fără să mai punem la socoteală și paguba din proasta administrare a resurselor Timișoarei, dacă acel „primar-agent” și-ar infirma harul de bun organizator cu care se presupune că a fost înzestrat prin vița germană.
Dominic Fritz poate să nu fie spion german, dar dacă asta e singura sa calitate nu știu cu ce ne-ar ajuta pe noi treaba asta. Sau ar putea să fie agent al BND, dar dacă va pune administrația pe o logică nouă, va transparentiza și digitaliza relația cu cetățeanul, dacă vom vedea unde și de ce merge acolo banul nostru public, poate vom redeveni vreodată Mica Vienă, mai contează că ia bani de la BND sau de la vreo casă de pariuri din Stuttgart, cotă mare că ne-a „păcălit”? Nu, probabil că vor ajunge mulți români să se revolte că spionajul german trimite oameni doar în Timișoara, când de muncă e în toată țara.
