Când i-a strecurat picătura de venin pe Facebook primarului Dominic Fritz, „partenerul” său de guvernare locală, Alin Nica, liderul consiliului județean a avut totuși substanță. Putea să-l întrebe dacă are casă în Timișoara, dacă avea serviciu până a ajunge la primărie, dacă e spion BND, dar nu, Alin Nica s-a arătat preocupat ce face primarul Timișoarei ceva mai special decât Nicolae Robu în problema Colterm. Societate care este o adevărată „gaură neagră” în bugetul Timișoarei, prin urmare preocuparea liberalului ar fi trebuit să fie corectă, dacă nu avea deja răspunsul la întrebare.
Alin Nica are un viceprimar liberal în municipalitatea timișoreană. Este vorba de Cosmin Tabără, omul care i-ar fi putut răspunde lejer la întrebarea despre Colterm. Dar nu numai „vicele” Tabără îi putea spune ce i-ar fi putut povesti oricare dintre consilierii liberali. Însă ce farmec ar mai fi avut să afle despre Colterm de la colegi că lucurile se mișcă greu, că din nou tăvălim datoriile până ce guvernul mai plătește una istorică, dacă nu și producea încă o fisură în armura de cavaler pe cal alb cu care Dominic Fritz a descins în administrația și în politica timișoreană.
Și care armură a ajuns ușor ciuruită. Ba de Alfred Simonis de la PSD, ba de Radu Țoancă de la același partid, dar în principal de „partenerii” de la liberali. De ce nu ratează Alin Nica o ocazie să producă daune celor de la USR? Păi e simplu, pentru a nu pierde Timișoara la modul dramatic în viitoarele alegeri. Alin Nica nu e ca Nicolae Robu. Ori nu știe să fie viclean ca fiul Bocsigului, ori și-a ales această strategie de atac, considerând riscul creșterii USR mai mare ca ridicarea peste trei ani a unui primar liberal care l-ar putea detrona de la putere în filiala județeană liberală.
Dar dacă ne-am tot mirat de ce doi parteneri nu pot conduce în interes public nici măcar atunci când electoratul ambelor partide a dat semne că are aceleași preocupări, păi atunci să ne mirăm și că Dominic Fritz nu comunică bine deloc. Nu cred că n-ar avea oameni pentru asta, cât mai degrabă din alte motive. Unii ar zice că nu are ce să zică despre munca lui, dar ar putea fi vorba și de refuzul neamțului de a comunica și de a da cuiva senzația împlinirii unui obiectiv cu mult înainte de aceasta să se fi realizat, poate chiar și pornit.
Numai că acest scrupul al primarului Fritz s-ar putea să coste USR-ul în Timișoara. Am mai scris despre sărăcia de cuvinte a edilului. Dominic Fritz nu trebuie să aibă rețineri în a prezenta timișorenilor care sunt pașii ce vor fi văzuți de acum încolo în realizarea unui proiect. Dacă vorbim de infrastrutura sportivă pe cartiere sau la modul general, cetățeanul trebuie să știe când trebuie să vadă cea mai mică realizare din tot acest ansamblu. Dacă vorbim de transportul metropolitan, atunci să povestească tot ce se va întâmpla până în februarie anul viitor și apoi ce e gata până în decembrie 2023, să vedem până la ultimul contribuabil că minciuna nu mai e una din tacticile celor care ne conduc.
În cazul Colterm ce să zică? Poate că nu are ce să zică. Dacă e vorba de fonduri europene, atunci acestea nu sunt încă bătute în cuie. Dar în orice situație, Dominic Fritz are obligația să spună ce se va întâmpla pe viitor cu această „gaură neagră”. Va deveni ea „gri” și când va fi asta? Sau se va lua totul de la zero și vom produce energie cu randament bun și cât mai curată? Oamenii trebuie să știe povestea întreagă și pe etape. Dacă se vor schimba conductele, dacă vor fi centrale de cartier, dacă se vor dărâma turnurile de răcire, orice, să aflăm ce ne așteaptă, nu schimbări de directori și consiliu de administrație. Pentru reușita acestui demers, a schimbărilor de șefi, răspunde primarul cu succesul întregului proiect și poate cu propriul scaun în 2024.
Foarte corect și aplaudat este demersul istoricilor de la Muzeul Banatului. Ei ne povestesc trecutul Timișoarei, iar lumea cred că apreciază asta. Administrația timișoreană trebuie să ne povestească viitorul. Dacă nu va recurge la acest gen de comunicare, să nu se mai mire Dominic Fritz că lumea va continua să zică că nu face nimic, cu viclenie politică sau chiar din preocupare și bună credință.
