Dacă tot comparăm ce „n-a făcut nimic” primarul Dominic Fritz în şapte luni de mandat cu ce a făcut Nicolae Robu în opt ani de „fanatism al muncii”, păi hai să o luăm și invers. Știați că Timișoara era scena saltimbancilor pentru presa centrală când „fiul Bocsigului” administra orașul? Știați, cum să nu! Atunci mai știați că aproape săptămânal la matinalul unor posturi de radio, emisiuni de mare audiență, Nicolae Robu era luat la mișto deodată cu toată Timișoara, de imi era frică să merg pe undeva să nu mă întrebe lumea de Robu ca turcul de Hagi când mergi la Stanbul.
La început au fost palmierii. Cu ideea asta și-a intrat Nicolae Robu în scenă. Era un solo de chitară venit parcă din culise, partea când sala dădea să explodeze. Pe când la Timișoara încă se dezbătea dacă e bine au ba să avem palmieri, în țară presa a luat deja „urma” primarului Robu. Contestatarii s-au pus cu păturile la plajă pe bulevardul unde au fost plantați arborii exotici, dar acelea erau „gurile rele”, „căutătorii de nod în papură”, pentru că lumea încă mai credea în seriozitatea edilului și mulți eram dispuși să ne imaginăm că trăim la Miami.
Primăria Timișoara a dat 30 de mii de euro pe două mașinuțe electrice ce nu pot fi folosite, pentru că nu sunt înmatriculabile în România. „Jucăriile” au fost produse în China și au fost importate din Ungaria în ideea plimbării turiștilor cu ele prin locurile de interes ale orașului. După blocajul birocratic de care nu s-au interesat oficialii locali, mașinuțele l-au plimbat pe Nicolae Robu și alaiul administrației sale pentru o scurtă probă și pentru a arăta minunea alegătorilor. Asta se întâmpla la finalul primului mandat Robu, iar radioascultătorii au putut afla, povestită cu savoare, prostia de la Timișoara.
Tot pentru poze și tot prin 2015 s-au făcut plimbări cu tramvaiul „Armonia” modernizat la Arad și Pașcani. Românii au aflat atunci că singurul tramvai cu aer civilizat și condiționat care circula pe rețeaua timișoreană nu poate fi scos pe traseu pentru că nu sunt omologate carturile electrice aduse tot din Ungaria. Firește că timpul a rezolvat problema, dar orașul, prin conducătorii lui, a ajuns tot de caterinca mediei centrale.
Vizita în Maroc a primarului Nicolae Robu a atras, de asemenea, atenția miștocarilor de Timișoara. Ca să „cultive relațiile internaționale” cu orașul Fes, edilul buclucaș a ales să se mai și laude cu asta, în loc s-o facă pe ascuns. Asta după ce la Dubai a plecat tot pentru cultivarea relațiilor de familie, iar pentru că a stat zilnic de vorbă cu presa timișoreană pe diverse subiecte locale, cineva a trebuit să plătească 3200 euro în plus la factura telefonică.
Dar Nicolae Robu a mai trezit interesul emisiunilor de divertisment când s-a trezit să facă o surpriză timișorenilor: „Să vă ţineţi foarte tare acum. Nu am mai vorbit despre asta, ideea e veche, dar am ţinut-o până acum într-un cerc foarte restrâns. Este vorba despre amenajarea unei zone de agrement cu lac şi coline. Puteţi spune că e o idée fantasmagorică a lui Robu, dar vom face şi aşa ceva”, îl puteați auzi anul trecut pe senzaționalul primar de Timișoara. Încă mă țin foarte tare, la îndemnul edilului, deși presimt că nu mai trebuie să mă țin.
Pasiunea sa pentru muzică l-a adus „Ca marea” pe calea undelor radio sau a presei scrise. Asta e una, să-l auzim cum duios mângâie chitara, dar n-a fost numai asta. Cantautorul Nicolae Robu a intrat într-un clinci administrativ cu „cărătorul de bagaje” Ionuț Nasleu când acesta, șef la Piețe fiind, i-a dăruit edilului concert de manele la târgul de produse tradiționale din „Traian”. Da, puteți spune că nu e vina primarului pentru năstrușnicia asta, dar tot a ieșit omul cu fruntea sus să zică că interzice manelele pe domeniul public timișorean, uitând să interzică și muzica gospel. Ne-a păcălit. N-a mai prins un mandat, iar „manelistul” de Fritz cred că i-a sabotat promisiunea.
Astea ca astea. Jumătate sunt colorate în senzațional de cel care făcea știrea, dar cealaltă jumătate sigur e „meritul” lui Nicolae Robu. Măcar dacă erau amuzante. Eventual râdeai un pic și uitai de amărăciunea de a trăi printre clovni. Dar îmi amintesc cât de „hazlie” era ideea lui Nicolae Robu de a face rețea de metrou la Timișoara. Parcă eram femeia cu barbă sau copilul cu două scăfârlii, așa hăhăia lumea, de parcă ideea venea din lumea a treia. Dar când a ieșit Emil Boc să zică același lucru, media centrală a anunțat sec: ”Clujul va avea metrou!”. Simplu. Între timp, ați mai auzit să râdă cineva de Timișoara? Motivat sau a proasta. Plictiseală mare, nu?
