În aceste zile se împlinesc şapte decenii de la deportarea bănăţenilor în Bărăgan, unul dintre cele mai draconice experimente ale regimului communist. Printre cei deportaţi în noaptea de Rusalii a anului 1951 s-au numărat şi numeroase rude ale filozofului Mihai Şora.
În noaptea de 18 iunie 1951, se întâmpla chiar de Rusalii, zeci de mii de bănăţeni au fost luaţi cu forţa din casele lor, urcaţi în trenuri, apoi lăsaţi în voia sorţii, în câmpia Bărăganului. Potrivit cercetărilor au fost 40.320 de persoane strămutate. Printre acetea s-au numărat şi rudele venerabilului filozof Mihai Şora, născut la Remetea Mare, în 2016. Devenit o adevărată “voce a cetăţii”, Şora a povestit, pe pagina sa de Facebook, ce s-a întâmplat în acea noapte de groază.
“Toată familia mea din partea Mamei – frați, surori, veri, unchi, mătuși, o familie de gospodari cum nu erau multe în Banat – a fost deportată în Bărăgan. S-a ales pulberea de aspirațiile și de agoniseala lor; viața le-a fost măcinată mărunt, sub compresorul terorii, al foamei și al nevoințelor pământești, zilele – sfâșiate de dorul locurilor natale ori întunecate de alte greutăți, dacă s-a întâmplat să scape teferi din iad și să revină acasă.
Oamenii aceștia mi-au luminat copilăria: cu simțul dreptății crescut în ei de-a lungul generațiilor, cu patriotismul fără fisură, trăit până la ultima fibră, credința în Dumnezeu care îi locuia în cel mai pur și autentic mod cu putință și de care n-ar fi făcut niciodată paradă, ei au știut să rămână întregi și în timpul războiului, și în clipele euforice de după Unire, și sub prigoana totalitară.
Ani la rând, vacanța mea de vară era împărțită în două – la bunicii din Bihor și la cei din Pesac, în Banat. Mai înstăriți decât bihorenii și trecuți prin școli înalte (fratele mai mare al Mamei, Antonie Bogdan, născut în 1881, a fost prefect al Timișului după Primul Război Mondial), au suferit persecuțiile comuniste fără să-și piardă demnitatea, fără să-și vândă sufletul ori să-și epuizeze încrederea în ființa umană. Dar rana a fost adâncă și nu s-a închis nici astăzi, când se împlinesc 70 de ani de la acel moment sumbru.
Cei care vor să citească mărturiile supraviețuitorilor, să afle ceva despre viața în Bărăgan, despre suferința de acolo, au la îndemână arhivele Asociației foștilor Deportați și fondul iconografic adunat la Memorialul de la Sighet, prin grija regretatului Romulus Rusan.
Mă uit la imaginea aceasta din 1951, la chipurile triste ale copiilor – vizibil înfometați, la cărămizile din chirpici care stau aliniate sub soarele Bărăganului… și la femeia care-și ține fetița în brațe și găsește în ea forța de a zâmbi unui fotograf…”, a scris Mihai Şora.
fotografie 𝑣𝑖𝑎 Asociația foștilor Deportați în Bărăgan, Timișoara
