Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc astăzi Duminica Rusaliilor, o sărbătoare care se ține întotdeauna la 50 de zile după Paști. Sărbătoarea celebrează ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinților Apostoli, dându-le darurile spirituale necesare propovăduirii Evangheliei.
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Chiar în acea zi, ei s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii nu au putut să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei acuzându-i chiar pe Apostoli că ar fi „plini de must”, adică beți. Din punct de vedere bisericesc, sărbătoarea este considerată ziua de naștere a Bisericii creștine. Potrivit scrierilor Noului Testament, acest eveniment a avut loc la 50 de zile de la Învierea lui Isus din Nazaret. De aceea, sărbătorii i se mai spune Cincizecime.
În mitologia românească, Rusaliile sunt cunoscute drept iele, zâne, șoimane, milostive sau doamne. Sunt respectate, dar nu îndrăgite, pentru că în popor se spune că aduc tot felul de boli. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează, iar locurile unde au jucat rămân arse și neroditoare. Oamenii își împodobesc casele și gospodăriile cu ramuri de tei, plop sau stejar. E momentul în care se sfințesc ramuri de tei sau soc, care sunt folosite apoi ca leacuri tot restul anului. Se crede că teiul ferește gospodăriile de grindină și de duhurile rele. În această zi se prepară unsori cu care se vor unge ugerele vacilor pentru a spori laptele, iar femeile fac descântece împotriva ielelor. Se ung, de asemenea, ușile cu usturoi, pentru că, așa, casa va fi păzită de rele și ghinion tot restul anului. Pentru a se feri de Rusalii, oamenii trebuie să poarte asupra lor frunze de pelin, iar dacă le întâlnesc, să nu le vorbească. Fiind zâne ale apelor, de ziua lor e bine să nu te scalzi, căci te paște înecul.
