Sistemul nervos poate fi afectat de diferite afectiuni si tulburari care pot impacta negativ viata pacientilor. Printre aceste afectiuni regasim si scleroza multipla (SM). Vorbim despre o boala autoimuna a sistemului nervos central care afecteaza creierul si maduva spinarii. Dezvoltarea acestei afectiuni neurologice este explicata prin distrugerea mielinei, substanta care izoleaza fibrele nervoase.
Odata cu deteriorarea acestei substantei pot sa apara diverse manifestari si simptome neurologice. Printre acestea se numara problemele de coordonare, slabiciunea musculara si tulburarile de vedere. Diagnosticarea sclerozei multiple implica folosirea diferitelor proceduri si metode. Printre acestea amintim electromiografia. Procedura de electromiografie (EMG) nu este prima varianta in diagnosticarea sclerozei multiple, insa este frecvent folosita de medicii specialisti pentru evaluarea afectiunilor sistemului nervos.
Cum functioneaza electromiografia si rolul in diagnosticarea sclerozei multiple
Electromiografia este acea procedura care masoara activitatea electrica a muschilor si a nervilor periferici. In acest sens sunt plasati electrozi pe piele sau sunt introdusi electrozi in interiorul muschilor. Prin intermediul acestor electrozi sunt inregistrate semnalele electrice produse de activitatea nervoasa si musculara. Mai apoi aceste semnale vor fi transformate in grafice sau inregistrari si analizate pentru evaluarea modului in care functioneaza sistemul nervos.
Faptul ca electromiografia nu este folosita in mod direct pentru diagnosticarea sclerozei multiple, nu inseamna ca vorbim despre o procedura medicala care nu are contributii importante pentru evaluarea complicatiilor si a simptomelor secundare asociate cu aceasta afectiune neurologica.
Una dintre contributiile electromiografiei este in evaluarea gradului de afectare a nervilor periferici. Scleroza multipla afecteaza cu precadere nervii centrali, insa multi pacienti au simptome similare cu afectiunea numita neuropatie periferica. Din acest motiv, EMG este procedura care poate contribui la diferentierea intre afectiunile sistemului nervos central si cele periferice.
O alta contributie este in ceea ce priveste monitorizarea progresului simptomelor neuro-musculare. Sunt monitorizate simptome precum tulburari de coordonare si slabiciune musculara pentru ca medicii sa obtina informatii cu privire la impactul sclerozei multiple in raport cu sistemul nervos periferic.
Procedura de electromiografie (EMG) are o contributie si in diagnosticarea complicatiilor asociate cu scleroza multipla. Aceste complicatii includ printre altele atrofia musculara si dificultatile de transmitere a impulsurilor nervoase.
Limitari ale electromiorafiei in cazul sclerozei multiple
Chiar daca exista numeroase beneficii pe care medicii le pot regasi atunci cand apeleaza la EMG pentru investigarea sclerozei multiple, trebuie spus ca exista si anumite limitari in folosirea acestei proceduri. Una dintre limitari este data de faptul ca electromiografia se concentreaza pe nervii periferici, iar scleroza multipla afecteaza nervii centrali.
O alta limitare se refera la varietatea de simptome ale sclerozei multiple de la un pacient la altul. Prin urmare, interpretarea rezultatelor EMG se poate dovedi mai complicata. Nu in ultimul rand, faptul ca scleroza multipla nu poate fi diagnosticata fara evaluari complexe este o alta limitare. Sunt necesare evaluari clinice, teste de laborator si rezonanta magnetica, iar EMG este doar o parte a acestei evaluari complexe.
In ciuda acestor limitari, procedura de electromiografie (EMG) este folosita frecvent de catre medicii specialisti neurologi in evaluarea simptomelor neuro-musculare care pot fi asociate cu scleroza multipla.
