Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Claude Moraes a explicat, parțial, cum se va desfășura ultimul act al procesului de desemnare a procurorului șef european.
Fazele parcurse până în prezent au fost formalizate, cât de cât, în proceduri ce explicau celor interesați cum se va proceda. A existat o listă lungă de candidați din care au fost reținuți în cele din urmă pe lista scurtă trei procurori din țări UE: un român, un francez, un german.
Acești candidați au fost supuși evaluării a două principale instituții europene: Consiliul European (prin intermediul COREPER) și Parlamentul European (prin intermediul comisiilor CONT și LIBE). Primul for l-a desemnat câștigător pe procurorul francez, cel de-al doilea pe procurorul român (Laura Kovesi). În aceste condiții procedura prevede că alegerea finală între cei doi se va tranșa prin negocieri directe între echipe de negociatori desemnate de cele două instituții.
Parlamentul European se pare (conform ultimelor informații oficiale) că îi va împuternici cu rol de negociator din partea sa pe președinții celor două comisii care au fost implicate în procesul de evaluare și anume Claude Moraes (LIBE) și Ingeborg Grassle (CONT).
Dacă până aici a fost cât de cât clar (zic „cât de cât” pentru că în legătură cu modul în care s-a trecut de la lista lungă de candidați la lista scurtă există multe reproșuri privind transparența procesului și obiectivitatea evaluării profesionale), ce se va întâmpla mai departe ridică destule semne de întrebare.
Cum va pregăti Consiliul European participarea la negociere? Va mai organiza un vot intern pentru clarificarea opțiunilor sale în cazul acestei competiții care acum a rămas în doi și nu în trei cum a fost prima oară?
Echipa de negociatori a CE își va pregăti argumentele și limitele negocierii luând în considerare punctele de vedere transmise de fiecare guvern în parte sau va exista o linie impusă de președintele Consiliului European Donald Tusk de la care nu va avea voie să se abată?
La finalul negocierilor va trebui să se obțină un consens între negociatori sau există variante intermediare de compromis care să împiedice blocarea unei decizii?
Există posibilitatea reluării întregului proces de selecție?
Față de cele de mai sus, care țin mai degrabă de partea formală a lucrurilor, există însă la această negociere între cele două organisme europene o particularitate esențială, de fond, care o diferențiază de alte negocieri desfășurate în trecut între Parlamentul European și Consiliul European. Această particularitate constă în faptul că Parlamentul European își va schimba structura și componența în mai puțin de 3 luni. Știm că în perioada 23–26 mai 2019, cetățenii din statele membre UE vor alege, prin vot direct, un nou Parlament European.
În aceste condiții la negocieri vor sta față în față reprezentanții unui organism ai cărui europarlamentari își fac bagajele și nu vor mai avea niciun rol pe viitor cu reprezentanții Consiliului European, consiliu care-și va continua activitatea în structura actuală până la operaționalizarea Parchetului European.
Așadar unii pleacă, alții rămân. Cei care pleacă vor cu tot dinadinsul să-i lase pe cei care rămân cu un cartof fierbinte în brațe, cu o Laura Kovesi inculpată în țara ei și cu multe abuzuri profesionale la activ. Ei, cei care pleacă, indiferent câte daune materiale și de imagine va genera alegerea lor, vor sta liniștiți. Nimeni nu-i va obliga să repare stricăciunile sau să plătească pentru ele. Alții vor fi împovărați cu asta. Cei din Consiliul European rămân în continuare să gestioneze lucrurile, bune – rele cum vor fi, alături de noul Parlament European ce va rezulta în urma alegerilor din 26 mai 2019.
Seamănă, cumva, cu chestiunea Nigel Farage – Brexit. Farage, după ce și-a îndeplinit misiunea, după ce BREXIT a fost votat la referendumul din țara sa în condițiile tulburi de care abia acum aflăm, a ieșit, tiptil, din joc. Lăsându-i pe cei de după el să se descurce cum pot și să primească direct în plex șocul acestei decizii nesăbuite.
De-asta zic: de ce ar ceda CE în fața PE în această negociere pentru șefia Parchetului European când nici măcar nu există certitudinea că noul Parlament European va susține o astfel de alegere făcută de predecesorul său?
După părerea mea acesta ar trebui să fie argumentul crucial cu care Consiliul Europei să ceară peste o săptămână Parlamentului Europei să facă un pas înapoi. „Voi sunteți, deja, trecutul. Noi reprezentăm continuitatea și, în aceste condiții, vrem să ne decidem viitorul după propriile evaluări. Dacă noul Parlament European va insista să reluăm discuțiile pe tema procurorului șef european, vom fi dispuși să o facem la timpul potrivit. Până atunci, însă, îl susținem cu fermitate pe Jean-François Bohnert”.
