Să dai întâi cu cârpă muiată-n sublimat”
La Iași, în 1928, are loc o conferință a Societății pentru Profilaxia Tuberculozei. E rugat să vorbească despre bacilul Koch, bacteria cauzatoare a uneia dintre cele mai grave boli. Robert Koch descrisese pentru prima dată mycobacterium tuberculosis în martie 1882.
Topârceanu suie pe scenă, drege glasul și dă drumul unei…poezii. Recită despre boală, despre prezența ei, despre normele de igienă ce trebuie luate. Uneori e ironic, alteori, direct, dar, așa cum se poate vedea, e perfect…actual, deși de atunci au trecut 100 de ani. În contextul apariției coronavirusului, pandemie ce face tot mai multe victime în zilele noastre, George Topârceanu pare un…Nostradamus.
” Să nu stai toată ziua cu nasu- n scripte,
Iar laptele și carnea- să fie bine fripte.În orice alimente , și-n orice băutură să puneți acid fenic-nu mult o picătură…
Și cel puțin odată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
La poștă sau la gară( și- n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe in buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri in vreo școală, și aerul de-a acolo îți pare echivoc
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronșită, sau tuse măgărească ,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele deschise.
Iar vara să se ducă la aer , la Sinaia
Să steie-nchiși în casă c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine , când suferi de anemie,
Cu propria ta viața să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de abuz,
Răreșt-o cu tutunul , mai lasă băutura!
Iar dacă, din păcate, vrei sa-ți aproprii gură
De epidemia unei persoane de elită,
Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat,
Să dai întâi cu cârpă muiată-n sublimat.
Ori că să fiți mai siguri, nici gura, nici…nimic!
