Piața Küttl, Piața Sinaia, mai nou Piața Mocioni, sunt denumirile sub care superba zonă unde se află și biserica ce a fost Catedrala Ortodoxă a Timișoarei între 1939 și 1946, a fost inițial doar un teren viran, o zonă de protecție existentă în jurul cetății orașului. Esplanada a fost ulterior eliminată, iar terenul a fost ocupat de superbe case și blocuri cu etaj. Piața Mocioni a fost printre primele zone ”populate” cu noi clădiri. Muzeul Național al Banatului ne arată istoria zonei.
Din descrierea realizată aflăm cum o primărie cu inițiativă și cu idei de calitate a reușit să dea valoare unui teren care nu prea era vizat inițial de noi investiții. Poate cei care conduc acum destinele orașului ar trebui să învețe câte ceva din experiența înaintașilor lor.
”Până în anul 1868, terenul pe care s-a definit piața era inclus în zona esplanadei cetății bastionare, care reprezenta o fâșie de teren lată de aproape 1 km cu interdicție de construcție. În anul 1868 se decide reducerea esplanadei la 569 metri, aproape jumătate din lățimea inițială, decizie ce permite cartierelor istorice exterioare (Iosefin, Elisabetin, Fabric) să se apropie de cetate. În anul 1894, municipalitatea devine proprietar pe terenul fostei esplanade, însă încearcă fără succes să găsească cumpărători pentru noile parcele propuse spre vânzare. Realizează prin fonduri proprii un imobil în cadrul pieței, acțiune care își atinge pe deplin scopul, astfel încât până la sfârșitul anului 1896 sunt vândute cinci parcele din vecinătatea palatului, iar după anul 1901 s-a ocupat cu clădiri și frontul de sud al pieței, aparținând cartierului Elisabetin”, aflăm din descrierea MNaB.
Istoria zonei continuă cu o prezentare a principalelor clădiri din respectiva zonă:
”Casa (Palatul) Mária Radocsay. Bulevardul 16 Decembrie 1989 se desparte de Bulevardul Tinereții în Piața Mocioni (fostă Küttl, după numele unui timișorean de origine engleză, ajuns primar al orașului între 1867 și 1872, cunoscător al limbii chineze). Clădirile de raport de pe o latură a acestui bulevard țin de Iosefin și se-nșiruie de la podul Traian și până în Piața Küttl. Ele au fost înălțate între 1890-1903, odată cu ridicarea interdicțiilor militare și ne încălzesc sufletul prin stilul lor elegant, eclectic de sfârșit de secol. În Piața Mocioni se înalță Casa (Palatul) Mária Radocsay, construită în stil istorist cu elemente clasiciste. În anul 1891 a fost obținută o autorizație de construire pentru extinderea unei case cu etaj. A doua autorizație a fost eliberată pentru o casă cu două etaje în anul 1894. Clădirea a fost restaurată în perioada 2007-2010 după proiectul arhitectului Constantin Ciocan.”
Doamna de la palat
Casa Mária Radocsay a fost prima locuință a Valeriei dr. Pintea (1893-1984). Lugojancă la origine, s-a căsătorit cu medicul Vasile Pintea (1913) şi a devenit locuitoare a Iosefinului. Valeria este o fină observatoare a vieţii cotidiene și o bună povestitoare. Amintirile ei despre cartier şi oamenii săi au ajuns până la noi prin peniţa nepoatei sale – Liana Maria Gomboșiu, autoarea romanului Valeria dr. Pintea (Timișoara, Editura Marineasa, 2013). Ea a locuit într-un apartament de 6 camere până la decesul soțului, medicul Vasile Pintea, în anul 1940, mai aflăm din descrierea realizată.
