Legendele urbane spun că Vlad Voiculescu a fost dat jos de la Sănătate pentru că s-a încăpățânat să transparentizeze pe verticală și pe orizontală toate achizițiile la Casa de Asigurări, dar mai ales pentru că a demarat procedura de concurs pentru toți șefii acestor instituții care rulează mulți bani, enorm de mulți, în relația dintre noi, contribuabilii, și prestatorii de servicii medicale, că sunt ei spitale, medici specialiști sau de familie, furnizori de medicamente și materiale tehnice etc. Dacă până acum senzația a fost că sacul Casei de Asigurări de Sănătate a fost găurit de prea mulți flămânzi mufați la decizia politică, speram măcar că de acum încolo să fie altfel, iar spaima de schimbare să fie spaima acelora care n-ar mai putea fura ca până acum.
Zilele trecute, presa vorbea de un dezastru la acest concurs. Că din 35 de candidați înscriși în toată țara doar cinci au luat nota de trecere (peste 7). Nu și în Timiș, unde nu s-a prezentat nimeni. La nivel național, 28 au fost respinși, iar 21 nu s-au prezentat la concurs. De ce nu s-ar prezenta cineva pentru a ocupa o funcție de unde pleci acasă cu o leafă bună, presupun? Poate că este bătaie de cap să lucrezi cu banul statului, da, banul e ochiul dracului, dar la fel era și înainte. Și pe vremea PSD era nevoie de responsabilitate, și în epoca PDL, la liberalii lui Bușoi, la fel, dar atunci erau amatori „pe rupte”.
„Bucuroși le-om duce toate”, parcă ziceau cei care candidau până acum cu proptă de la partide. Pentru ei nu era stresant? Depinde. Un fost director plantat în Timiș de PDL a și ajuns condamnat cu executare, altul a fost bine-mersi înainte, pus de liberali, iar cel interimar de astăzi a fost promovat de PSD, dar nici nu i-ar trece prin cap să candideze azi, ca pesedist. Atunci, la partide, lista era lungă pentru un astfel de post și cine știe ce trebuia să promiți pentru a-l ocupa! Acum bate vântul.
Nu este lipsit de logică să punem această situație pe seama legendei urbane despre schimbare. Fostul ministru Vlad Voiculescu spune că mai e mult până departe, dar că concursurile „pe bune” vor schimba Sănătatea. Într-un viitor ar trebui să trăim cu încrederea că pentru acești bani mulți adunați de la noi primim dezinfectant în loc de apă chioară, că nu mai suntem trimiși la farmacia de lângă spital să mai plătim odată branula, că primim medicamente cu un raport calitate-preţ corect, nu șmenurile multora din industrie, contractori aleși pe parandărăt, doctori care lucrează la stat și încasează la privat, alte măgării specifice sistemului.
Nu mai e tentantă munca pe leafă? Poate lipsa garanției obținerii postului de la partid îi face pe mulți să evite o situație jenantă. Dacă nu fac nici măcar nota de trecere și îi râd colegii lor, rechinii? Și-apoi, de ce s-ar stresa cineva atâta doar pentru salariu, când prin mâini îți trec miliarde de euro, fără să mai vămuiești mare lucru din teamă de pârnaie? Nouă miliarde de euro în acest an și vorbim de cea mai bogată instituție din țară. În alte vremuri, candidații s-ar fi zbătut ca fitofagii în iazuri, doar-doar ar prinde onoarea de a servi poporul român dintr-o asemenea funcție. Gratis ar fi stat șefi la „Casă”, să ne servească pe noi, nu alta!
Din suflet îmi doresc ca spusele din legenda urbană cu schimbarea să fie adevărate, să nu ne ducem din nou după fentă. Pesimiștii nu văd a se schimba ceva, iar lipsa de candidați la concursuri poate fi pusă pe seama descurajării participării, un truc prin care vor fi lăsate posturile libere pentru niște interimate plantate apoi de cine conduce Sănătatea. Și așa să fie, tot e un câștig. În cinci județe concursurile au fost câștigate din prima și, de ce nu?, „pe bune”: Tulcea, Maramureș, Iași, Bistrița-Năsăud și Cluj. Dacă doar aici evităm hemoragia bugetară și tot e un bun început. Merită să încercăm, merită să credem, merită să fim naivi.
