Din nou despre CNATDCU, cu mare mâhnire.
Sorin Cîmpeanu trebuia să legitimeze cumva modificările pe care intenționează să le introducă în Metodologia de analizare a plagiatului cu care lucrează CNATDCU, modificări menite să salveze plagiatorii.
Ca să aibă legitimitate, a obținut o scrisoare de la Ioan Aurel Pop în care acesta, în calitate de președinte al CNATDCU, spunea că „în numele conducerii CNATDCU, apreciez ca fiind oportune modificările propuse”.
Reamintesc „modificările propuse”:
– respingerea unor sesizări noi pentru teze pentru care s-a emis deja un verdict, chiar dacă ar exista indicii temeinice de plagiat care nu au fost analizate inițial;
– extinderea analizei unei teze la întreg conținutul acesteia, indiferent de ce conține o sesizare de plagiat;
– introducerea unui soft de analiză a similitudinii din verificarea tezelor sesizate.
Anticipând că va ieși scandal, Cîmpeanu a trimis această scrisoare pe post de scut peste tot: la partid, la Guvern și la Președinție.
Doar că aceste modificări nu fuseseră acceptate de toată conducerea CNATDCU, adică și de vicepreședinții Mircea Dumitru, Marius Andruh și Dorel Banabic, ci doar de Ioan Aurel Pop pe persoană fizică. De altfel, profesorul Mircea Dumitru a ieșit într-un interviu după ce am publicat care e intenția lui Cîmpeanu și a spus că vicepreședinții CNATDCU nu au acceptat propunerile de schimbare a metodologiei.
După ce am scris aceste lucruri, cineva – nu știu cu exactitate, doar pot bănui – i-a reproșat lui Cîmpeanu că aceste schimbări nu au acceptul întregii conduceri CNATDCU, iar el le-a cerut profesorilor Mircea Dumitru și Marius Andruh să se întâlnească pentru a discuta modificările.
Cert este că după această discuție în trei, profesorul Mircea Dumitru a declarat că a fost de acord ca toate tezele pentru care se depune sesizare să fie verificate integral și să nu se mai poată reveni cu o nouă sesizare asupra lor ulterior.
Aceste modificări echivalează cu o amnistie individuală care s-ar aplica pentru fiecare teză de doctorat pentru care s-a emis deja un verdict.
De ce ar fi vorba despre o amnistie individuală? Să explic. Potrivit modificărilor lui Cîmpeanu, atunci când va primi o sesizare de plagiat care vizează 30 de pagini dintr-un doctorat, CNATDCU va analiza întreaga teza și va da un verdict care va rămâne definitiv și irevocabil. În cazul unui verdict de neplagiat, nu se mai putea face o nouă sesizare chiar dacă ulterior cineva va constata că alte pagini din teză au fost plagiate, însă nu au fost descoperite la analiza inițială a CNATDCU.
Asta ar însemna că autorul tezei va rămâne doctor pe viață, deși toți vom ști că teza lui e un plagiat grosier, iar acel doctor va lua bani de la stat pentru titlul deținut în mod fraudulos.
Există cel puțin patru scenarii în care CNATDCU poate da un verdict greșit, iar un plagiator nu va mai putea fi ulterior tras la răspundere.
Scenariul 1: Teza este analizată în integralitatea ei cu bună-credință, însă comisia nu descoperă plagiatul pentru ca porțiuni din teză sunt plagiate din surse necunoscute comisiei.
Scenariul 2: Teza este analizată în integralitatea ei cu bună-credință, însă comisia nu descoperă plagiatul pentru ca porțiuni din teză sunt plagiate prin traducerea din limbi cu o circulație redusă, necunoscute comisiei.
Scenariul 3: Teza este analizată în integralitatea ei cu bună-credință, însă comisia nu descoperă plagiatul pentru ca porțiuni din teză sunt plagiate dintr-o altă teză de doctorat necunoscută comisiei.
Scenariul 4: Teza este analizată în integralitatea ei cu rea-credință, iar comisia în mod intenționat exclude din analiză anumite surse, care nu sunt luate în calcul în verdictul emis. Decizia comisiei este luată fără raportare la toate sursele disponibile, iar verdictul este intenționat greșit, însă nu se mai poate reveni, iar plagiatorul scapă.
Cu acest acord ieri luat de la profesorii Dumitru și Andruh, Cîmpeanu se poate duce acum liniștit la partid, Guvern și la Președinție și unde mai știe el că mai trebuie să dea socoteală și poate spune „uitați, toată conducerea CNATDCU a fost de acord cu modificările, deci modificările au girul specialiștilor, deci modificările sunt bune”.
Nu, modificările nu sunt bune, ba sunt chiar cumplite, iar asta nu se întâmplă într-un guvern PSD, ci într-un guvern care cică vrea să fie altfel decât PSD, dar care face lucruri mai groaznice decât ar fi îndrăznit PSD-ul să facă vreodată.
Înainte, când era PSD la guvernare, de fiecare dată când se întâmpla câte ceva de acest gen trăiam cu speranța că la un moment dat se va schimba guvernarea, iar nemerniciile lor vor fi îndreptate, însă acum, eu una, nu mai știu unde să mai caut doza de optimism care să mă facă să cred că lucrurile se vor schimba la un moment dat.
